Ion Caraion, scriitor român

Ion Caraion (pseudonimul literar al lui Stelian Diaconescu; n. 24 mai 1923, Pălici, Buzău, România – d. 21 iulie 1986, Lausanne, Elveția) a fost un scriitor român. A cunoscut succesul literar, dar și momente tragice, petrecând ani în închisorile comuniste.

Născut pe 24 mai 1923 în Pălici, Buzău.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Caraion#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Caraion.jpg

A urmat cursurile Liceului „B.P. Hasdeu” din Buzău și ale Facultății de Litere și Filozofie din București.

Debut literar în 1939 cu versuri și recenzii.

A activat ca jurnalist la ziarul Timpul și la revista Lumea.

A publicat numeroase volume de poezie, apreciate pentru originalitate și profunzime.

Arestări politice în 1950 și 1958, petrecând 11 ani în închisori și mine.

Eliberat în 1964, a continuat activitatea literară cu o intensitate remarcabilă.

A emigrat în Elveția în 1981, unde a decedat la Lausanne pe 21 iulie 1986.

Operă:

• Poezie: Panopticum (1943), Omul profilat pe cer (1945), Cântece negre (1947), Eseu (1966), Dimineața nimănui (1976), Necunoscutul ferestrelor (1969), Cârtița și aproapele (1970), Selene și Pan (1971), Deasupra deasuprelor (1971), Cimitirul din stele (1971), Munții din os (1972), Frunzele din Galaad (1973), Poeme (1974), Marta, fata cu povești în palme (1974), O ureche de dulceață și-o ureche de pelin (1976), Lucrurile de dimineață (1978), Interogarea magilor (1978), Lacrimi perpendiculare (1978), Cântecul singurei (1979), Dragostea e pseudonimul morții (1980), Apa de apoi (1991) etc.
• Eseuri, critică literară, jurnale: Duelul cu crinii (1972), Enigmatica noblețe (1974), Pălărierul silabelor (1976), Bacovia – sfârșitul continuu (1977), Jurnal (1980, 1995, 1998), Insectele tovarășului Hitler (1982), Tristețe și cărți (1995) etc.
• Traduceri: A tradus opere ale unor autori ca Guillaume Apollinaire, Charles Baudelaire, Albert Camus, André Gide, André Malraux, Saint-John Perse, Ezra Pound, Rainer Maria Rilke etc.

Ion Caraion rămâne un scriitor important al literaturii române, apreciat pentru forța expresivă a poeziei sale, reflectarea problemelor existențiale și a realităților dure ale vremii. A marcat o generație prin spiritul rebel și talentul incontestabil. Deși a trăit o viață marcată de suferință, a lăsat o operă bogată și relevantă, care continuă să inspire cititorii și astăzi.

A fost membru al Societății Scriitorilor Români.

A primit numeroase premii literare, printre care Premiul de poezie al revistei „Forum” (1945).

Opera sa a fost tradusă în mai multe limbi străine.

În 2006 a fost publicat volumul „Cazul Artur” și exilul românesc. Ion Caraion în documente din Arhiva CNSAS, care dezvăluie colaborarea sa cu Securitatea.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Caraion