Bebe Barbu, fotbalist român

Ion „Bebe” Barbu (24 decembrie 1938 – 2 mai 2011) a fost un fotbalist român, internațional, cunoscut pentru cariera sa de fundaș, jucând atât pentru cluburi din România, cât și din Turcia.

Ion Barbu, supranumit „Bebe”, s-a născut pe 24 decembrie 1938, la Craiova, România, și a început să joace fotbal în 1954 la clubul local Locomotiva. Trei ani mai târziu, s-a transferat la Dinamo Obor București.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Barbu_(footballer,born_1938)#/media/File:Ion_Barbu(b1938).jpg

În 1959, Barbu s-a transferat la clubul din Divizia B, Argeș Pitești, unde a activat sub îndrumarea antrenorului Ștefan Vasile, reușind să înscrie 10 goluri în primul sezon, iar echipa a încheiat campionatul pe locul 3. În sezonul următor, a contribuit la promovarea echipei în Divizia A. A debutat în prima ligă pe 20 august 1961, într-o înfrângere acasă, 3–4 cu Dinamo București. Deși primul sezon în Divizia A nu a fost unul de succes (echipa retrogradând), Barbu a rămas la Argeș, ajutând-o să revină în prima ligă. În 1964-1965, Argeș a ajuns în finala Cupei României, dar Barbu nu a fost folosit în înfrângerea cu Știința Cluj (1–2). A participat la cinci meciuri în Cupa Fairs din 1966-1967, echipa eliminând Sevilla și Toulouse, dar a fost eliminată în turul al treilea de Dinamo Zagreb, care a câștigat competiția. În 1968, Barbu a încheiat pe locul 5 în clasamentul pentru titlul de Fotbalistul Român al Anului, alături de colegul său de la Argeș, Narcis Coman.

În 1970, Barbu a primit permisiunea regimului comunist de a pleca în străinătate și s-a transferat la clubul turc Beşiktaş. Sub comanda antrenorului român Ted Dumitru, a jucat 20 de meciuri în sezonul 1970-71 al Ligii Turciei, echipa încheind campionatul pe locul 6.

După perioada petrecută în Turcia, Barbu a dorit să revină la Argeș. S-a alăturat echipei la un cantonament, dar antrenorul Titus Ozon i-a comunicat că nu mai are nevoie de serviciile sale. Barbu a povestit în 1972 despre acest moment: „Mi-am pus lucrurile în geantă, am îmbrățișat băieții. Am făcut o glumă, dar sufletul meu era greu. Dobrin a venit la ușa cabanei ‘Valea cu Pești’, unde începusem antrenamentele. Mi-a spus cu vocea lui ușor răgușită: ‘Nu-ți face griji, Bebe, nu s-a terminat. Vei vedea că vei juca din nou’. Dar eu nu mai credeam în așa ceva. I-am dat mâna, am luat geanta și am plecat. Nu, de data aceasta chiar mă despărțeam de fotbal.” După ce Ozon a fost înlocuit cu Florin Halagian, Barbu a fost chemat înapoi la echipă. Halagian l-a folosit în 16 meciuri în sezonul 1971-72, ajutând Argeș să câștige primul său titlu din istorie. A jucat și în trei partide din Cupa Europei din 1972-73, echipa învingând Aris Bonnevoie în primul tur, dar fiind eliminată de Real Madrid. Pe 2 decembrie 1973, Barbu a jucat ultimul său meci în Divizia A, într-o înfrângere în deplasare cu Politehnica Timișoara, 2–5, având un total de 224 de meciuri și 3 goluri în competiție, precum și 14 meciuri în competițiile europene (inclusiv 11 în Cupa Fairs).

Barbu a jucat 7 meciuri pentru naționala României, debutând pe 17 noiembrie 1966 într-o victorie amicală cu Polonia, scor 4–3, în care a fost titular pe întreaga durată a partidei. A urmat o serie de 2 înfrângeri cu Italia în calificările pentru Campionatul European 1968. Barbu a fost căpitanul naționalei pentru prima dată într-un amical cu Austria, terminat 1–1. Ultimul său meci pentru România a fost tot un amical, un 0–0 cu Anglia, campioana mondială din 1966, unde a schimbat stegulețe cu Bobby Moore înainte de meci.

După retragerea din activitatea de jucător, Barbu a antrenat echipe din ligile inferioare ale României, precum Muscelul Câmpulung și Metalurgistul Cugir. La Muscelul, cu ajutorul foștilor săi colegi de la Argeș, Constantin Radu, Vasile Stan, Radu Jercan și Marian Popescu, a reușit să promoveze echipa din liga a treia în liga a doua. De asemenea, a fost președinte la Argeș Pitești între 1978 și 1982, perioadă în care clubul a câștigat titlul în Divizia A în sezonul 1978–79.

Ion Barbu a primit titlul de Cetățean de onoare al Piteștiului în 2004. A decedat pe 2 mai 2011, la vârsta de 72 de ani, într-un spital din Pitești.

Distincții și realizări

Jucător

• Argeș Pitești
  • Campion al Diviziei A: 1971–72
  • Campion al Diviziei B: 1960–61, 1962–63
  • Finalist al Cupei României: 1964–65
    Individual
• Locul 5 în clasamentul Fotbalistului Român al Anului: 1968 (împărțit cu Narcis Coman)
  Antrenor
• Muscelul Câmpulung
  • Campion al Diviziei C: 1976–77.