Ioanid Romanescu, poet român

Ioanid Romanescu, născut Valentin Tudose (4 octombrie 1937, Voinești, județul Iași – 20 martie 1996, Iași), a fost un poet român remarcabil. Era fiul Margaretei (Ivașcu) și al lui Teodor Tudose, muncitor de profesie. A început studiile în satul natal și a urmat Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1951-1955), continuând cu Facultatea de Filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (1962-1968).

De-a lungul vieții, a avut diverse slujbe, lucrând ca profesor la Românești (1955-1957), profesor și director de cămin cultural la Voinești (1961-1962), corector la revista „Ateneu” (1965-1969), inspector la Casa Județeană de Creație Iași (1970-1972), și redactor la „Convorbiri literare” (din 1972). Din cauza unor probleme de sănătate, s-a pensionat în 1981. Între 1955 și 1957, în perioada în care era învățător la școala din Românești, și-a ales pseudonimul literar sub care avea să devină cunoscut.

Sursa foto: https://pixabay.com/es/photos/primavera-pluma-de-tinta-poes%C3%ADa-3819497/

Ioanid Romanescu a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Volume publicate

• Singurătatea în doi (Editura pentru Literatură, București, 1966) – prefață de Otilia Cazimir
• Presiunea luminii (Ed. Tineretului, București, 1968)
• Aberații cromatice (Editura pentru Literatură, București, 1969)
• Poeme (Ed. Junimea, Iași, 1971)
• Favoare (Ed. Cartea Românească, București, 1972)
• Baia de nori (Ed. Junimea, Iași, 1973)
• Poet al uriașilor (Ed. Eminescu, București, 1973)
• Lavă (Ed. Albatros, București, 1974)
• Paradisul (Ed. Junimea, Iași, 1975)
• Energia visului (Ed. Junimea, Iași, 1977)
• Trandafirul sălbatic (Ed. Cartea Românească, București, 1978)
• Nordul obiectelor (Ed. Junimea, Iași, 1979) – prefață de Marian Popa
• Cele mai frumoase poezii (Ed. Albatros, București, 1985)
• Orpheus (Ed. Junimea, Iași, 1986)
• Accente (Ed. Junimea, Iași, 1981)
• Magie (Ed. Eminescu, București, 1982)
• Demonul (Ed. Cartea Românească, București, 1982) – postfață de Marian Popa
• Flamingo (Ed. Junimea, Iași, 1984)
• A doua zi (Ed. Albatros, București, 1985) – prefață de Laurențiu Ulici
• Zamolxis (Ed. Cartea Românească, București, 1988)
• Școala de poezie (Ed. Junimea, Iași, 1989)
• Morena (Ed. Junimea, Iași, 1991)
• Dilatarea timpului (Ed. Cartea Românească, București, 1991)
• Urania (Ed. Princeps, Iași, 1992)
• Mississippi (Ed. Porto-Franco, Galați, 1993)
• Noul Adam (Ed. Junimea, Iași, 1994)
• Paradisul (Ed. Eminescu, București, 1996) – postfață de Ioan Holban
• Lovitura de maestru (Ed. Timpul, Iași, 1997)

Traduceri

• Odele Mării Egee. Poeți greci contemporani (Ed. Albatros, București, 1990) – în colaborare cu Andreas Rados

Distincții și Premii

Ioanid Romanescu a fost distins cu numeroase premii de-a lungul carierei sale:

• Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1972, 1977)
• Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1995)
• Premiul Academiei Române (1986)
• Premiul Asociației Scriitorilor din Republica Moldova (1992)

Referințe Critice

Dana Dumitriu: „Poezia lui Ioanid Romanescu abordează condiția existențială a poetului, surprinzând raporturile acestuia cu lumea, fanteziile boemei, dramele lirice și aspirațiile neînțelese. Un „eu” hipertrofiat domină universul poetic, sfidând adesea realitatea printr-o viziune sarcastică sau o umilință falsă.”

Eugen Barbu: „Ioanid Romanescu redescoperă un univers poetic din anii ’46, surprinzător prin formele sale aparent prozaice, care ascund mici drame extrapolate cu dificultate la scară largă. Poetul practică o frondă asemănătoare celei a lui Tonegaru, Geo Dumitrescu și Crama Popovici.”

Bibliografie

• Vasile Bardan – Ioanid Romanescu în apărarea poeziei (Ed. Princeps Edit, 2005)
• Daniel Corbu – Ioanid Romanescu în amintirile contemporanilor (Ed. Princeps Edit, 2006).