Ioan Popescu, preot și profesor

Ioan Popescu (n. 5 iulie 1832, Cața, Brașov – d. 3/15 martie 1892, Sibiu) a fost un pedagog român, membru corespondent al Academiei Române. A fost ales membru corespondent al Academiei Române Filiala Cluj-Napoca pe 13 septembrie 1877.

A urmat studiile gimnaziale la Odorhei, Brașov și Blaj.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Popescu_(pedagog)#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Popescu.jpg
A absolvit studiile superioare la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu (1855-1857).
Și-a continuat studiile de pedagogie și filosofie la Leipzig (1859-1861).
A activat ca profesor suplinitor la secțiunea pedagogică a Institutului Pedagogic-Teologic din Sibiu (1857-1859).
A devenit profesor titular pentru dogmatică, drept canonic, pedagogie și psihologie (1861-1892).
A îndeplinit diverse funcții importante:
Director al școlii civile de fete a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) din Sibiu (1888-1891).
Prim-secretar al ASTREI și redactor al revistei „Transilvania” (1889-1891).
Membru în comitetul Partidului Național Român (1880-1884), unde a militat pentru drepturile românilor din Transilvania.
A redactat „Organul pedagogic” la Sibiu în 1863, prima revistă de specialitate din România.
A scris numeroase lucrări pentru uzul școlii și tratate de pedagogie:
„Computul în școala poporală” (1864)
„Compendiu de pedagogie pentru părinți, educatori, învățători și toți bărbații de școală” (1868) – reeditat și completat, în colaborare cu Șt. Velovan (1892), sub titlul „Pedagogia lucrată pe bazele psihologice și etice ale realismului herbartian”
„Întâia carte de lectură pentru părinți, educatori, învățători și toți bărbații de școală” (1870)
„A doua carte de lectură” (1874)
„Psihologie empirică sau știința despre suflet între marginile observațiunii” (1881)
A tradus în limba germană, împreună cu Zaharia Boiu, volumul II din „Istoria bisericească” a lui Andrei Șaguna.
A fost membru al Societății pentru Pedagogia Științifică din Germania.
Ioan Popescu a fost un important pedagog și promotor al educației în Transilvania.
A scris manuale și tratate de pedagogie care au contribuit la formarea generațiilor de profesori și elevi.
A fost un militant activ pentru drepturile românilor din Transilvania.
A tradus opere importante în limba germană, contribuind la diseminarea culturii românești.
Ioan Popescu rămâne o figură importantă în istoria educației și culturii românești. Opera sa a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării învățământului din Transilvania și a contribuit la afirmarea identității naționale a românilor.