Ioan Olteanu, episcop român unit

Ioan Olteanu (n. 25 decembrie 1839, Sintești, comitatul Caraș-Severin – d. 29 noiembrie 1877, Beiuș, comitatul Bihor) a fost un episcop român unit de Lugoj și de Oradea.

Ioan Olteanu s-a născut pe 25 decembrie 1839, în comuna Sintești, județul Caraș. A urmat liceul la Lugoj și Blaj, continuând studiile de teologie la Blaj și Viena. Din cauza lipsei de preoți în parohia Lugojului, după trei ani de teologie la Viena, a fost chemat la Lugoj, unde a devenit actuar în cancelaria eparhială. Ulterior, a fost hirotonit preot și a ocupat funcțiile de secretar episcopesc, notar consistorial, protopop și camerar papal.
La doar 31 de ani, Ioan Olteanu a fost numit episcop al Lugojului, înlocuindu-l pe Alexandru Dobra. Sfântul Scaun a confirmat numirea la 15 octombrie 1870, iar consacrarea a avut loc la 18 septembrie 1870, prin punerea mâinilor episcopului Iosif Pop Silagi. Instalarea sa s-a desfășurat într-un cadru simplu, în prezența Capitlului diecezan.

În cei trei ani de păstorire la Lugoj, a cumpărat clădirea reședinței episcopale, închiriată anterior, și a inițiat un curs extraordinar de Teologie Morală pentru a accelera formarea preoților necesari parohiilor vacante. Activitatea sa la Lugoj a fost însă scurtă, fiind transferat la Oradea.
Pe 16 septembrie 1873, Ioan Olteanu a fost transferat la Oradea, succedându-l pe episcopul Iosif Pop Silagi. Instalarea sa a avut loc pe 24 ianuarie 1874.

În timpul păstoririi sale, a luat măsuri pentru restaurarea și extinderea palatului episcopal din Oradea, adăugând o nouă aripă. De asemenea, a refăcut reședința din Beiuș, care fusese distrusă de un incendiu.

Un episod tulburător a avut loc pe 20 septembrie 1877, când, în timpul unei demonstrații organizate de studenții Academiei de Drept din Oradea, reședința episcopală aflată în renovare a fost vandalizată. Aceștia, susținând cauza turcilor într-un conflict cu rușii și românii, au aruncat pietre și au spart ferestrele clădirii.
Episcopul Ioan Olteanu a fost recunoscut pentru generozitatea sa, fiind un susținător constant al săracilor. A fost decorat cu numeroase distincții civile și bisericești, inclusiv titlurile de prelat papal, conte roman și Asistent al Tronului Pontifical.

S-a stins din viață la 29 noiembrie 1877, la vârsta de 38 de ani, în reședința din Beiuș, răpus de o boală gravă. A fost înmormântat în cripta catedralei din Oradea.

Sursa: „Catolicism și Ortodoxie Românească – scurt istoric al Bisericii Române Unite”, Ierom. Silvestru Augustin Prunduș și Pr. Clemente Plăianu, Casa de Editură Viața Creștină, Cluj-Napoca, 1994.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Olteanu#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Olteanu_1.jpg