Ioan Lemeni, episcop român unit al Episcopiei de Făgăraș

Ioan Lemeni s-a născut la 23 aprilie 1780 în localitatea Dezmir, județul Cluj, într-o familie de nobili români. A urmat seminarul catolic „Sfântul Iosif” din Cluj, apoi cursurile de la Blaj și, în cele din urmă, seminarul din Oradea, unde și-a încheiat studiile teologice. A fost hirotonit preot la 1 octombrie 1805 și a devenit profesor de filosofie și istorie bisericească la Blaj. Din 1807, a fost paroh și protopop de Cluj, unde a contribuit la întărirea Bisericii Unite în rândul comunității locale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Lemeni#/media/Fișier:Ioan_Lemeni.jpg

În 1819 a fost numit canonic și s-a mutat la Blaj, unde, în ciuda invitației mitropolitului moldovean Veniamin Costachi de a se alătura inițiativelor culturale de la Iași, a fost reținut de episcopul Ioan Bob, care l-a numit secretar. A continuat să predea istorie bisericească la seminarul teologic. După moartea episcopului Bob, la 2 octombrie 1830, Lemeni a fost ales vicar capitular, iar în sinodul din 15 mai 1832 a fost ales episcop. A fost recunoscut de împărat în august 1832 și confirmat de Vatican în aprilie 1833. Sfințirea sa ca episcop a avut loc la 6 iunie 1833, la Oradea, fiind oficiată de episcopul Samuil Vulcan.

Imediat după instalarea în funcție, Lemeni a organizat un sinod la Blaj, unde s-a hotărât înființarea de școli parohiale cu învățători calificați. A contribuit la dezvoltarea învățământului din Blaj, reformând structura școlară și înființând noi catedre, inclusiv cea de istorie universală, pe care a încredințat-o lui Simion Bărnuțiu. Prin reputația cadrelor didactice, școlile din Blaj au devenit un punct de atracție pentru tinerii din toate colțurile țării. În 1837, pe cheltuiala proprie, a construit cele două turnuri ale catedralei din Blaj.

În anul 1842, alături de episcopul ortodox Vasile Moga, Lemeni a adresat Dietei de la Cluj o petiție privind drepturile religioase și politice ale românilor din „Pământul Crăiesc”. În același an, a înaintat Curții de la Viena un protest oficial al Capitlului din Blaj împotriva unei propuneri legislative care prevedea impunerea limbii maghiare în administrația bisericească, în corespondența oficială și ca limbă de predare în școlile din Blaj. Acțiunea sa a avut succes, blocând adoptarea proiectului.

În timpul Revoluției de la 1848, Lemeni a avut un rol activ în mișcarea națională românească. Împreună cu episcopul ortodox Andrei Șaguna, a prezidat marea Adunare Națională de pe Câmpia Libertății, la 15 mai 1848, și a fost ales membru al delegației care urma să participe la Dieta de la Cluj. După asasinarea contelui Lamberg la Budapesta și decizia Vienei de a dizolva Dieta de la Pesta, Lemeni, aflat în acel moment în capitala maghiară, s-a întors la Cluj, unde a rămas până la încheierea revoluției.

La 8 noiembrie 1848, generalul austriac Puchner a dispus sechestrarea veniturilor domeniului episcopesc de la Blaj. În martie 1850, Ioan Lemeni a fost constrâns să abdice din funcția de episcop. La 10 aprilie același an, a părăsit Transilvania și s-a stabilit la Viena, unde a trăit până la moartea sa, pe 26 martie 1861. A fost înmormântat în cimitirul Simmering din capitala austriacă. În anul 1907, osemintele sale au fost aduse înapoi în România și reînhumate în biserica mitropolitană din Blaj.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Lemeni