Ioan Igna, fost fotbalist și arbitru internațional român

Ioan Igna (n. 4 iunie 1940, Arad, România) este un fost fotbalist și arbitru internațional român, cunoscut în special pentru activitatea sa de arbitraj la competiții internaționale de prestigiu.
Ioan Igna a evoluat ca fotbalist pentru UTA Arad în două perioade, între 1957–1960 și 1964–1967, iar între 1961 și 1964 a jucat la Știința Timișoara. Deși cariera sa de jucător nu a fost una de mare notorietate, a fost suficientă pentru a-i deschide drumul către arbitrajul de performanță.
A devenit arbitru în 1972, debutând într-o perioadă în care România începea să trimită oficiali tot mai vizibili la nivel internațional.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Igna#/media/Fișier:Ioan_Igna.jpg

Punctul culminant al carierei sale de arbitru a fost participarea la Cupa Mondială din 1986, desfășurată în Mexic. A condus două meciuri, dintre care cel mai faimos rămâne sfertul de finală dintre Brazilia și Franța, în care deciziile sale au stârnit ample controverse.

În repriza a doua de prelungiri, nu a acordat un penalty Franței după o intervenție a portarului brazilian Carlos asupra atacantului Bruno Bellone — decizie calificată de comentatorul britanic Jimmy Hill drept „o greșeală extremă”.

La loviturile de departajare, Igna a validat un gol marcat în mod neobișnuit: mingea șutată de Bellone a lovit bara, a ricoșat în portar și apoi a intrat în poartă. Acest caz a dus ulterior la modificări în regulament, pentru a clarifica situații similare în faza penalty-urilor.

În afara Campionatului Mondial, Ioan Igna a arbitrat și:

• Finala Cupei UEFA din 1987 (manșa a doua)
• Semifinala Campionatului European din 1988, disputată între Țările de Jos și Germania de Vest.

Ioan Igna are un fiu, Valentin Igna, și o nepoată, Iulia Igna. De-a lungul timpului, a rămas o voce respectată în lumea arbitrajului românesc și internațional, fiind adesea invocat în discuții privind istoria fotbalului.