Ioan Gheorghe Savin, profesor și teolog român

Ioan Gheorghe Savin s-a născut într-o familie de preoți, tatăl său fiind Gheorghe Savin, paroh al bisericii „Sfinții Împărați” din comuna Jorăști. A avut 12 frați, dintre care doar Petre Savin a urmat studii teologice, fiind tatăl lui Aurel Savin, teolog, jurist și activist al societății civile românești, președintele YMCA România.

Ioan G. Savin a urmat cursurile seminarului „Veniamin Costachi” din Iași, iar în perioada 1905-1909 a studiat la Facultatea de Teologie din București, unde a fost remarcat de profesorul Irineu Mihălcescu, care i-a facilitat obținerea unei burse pentru studii în Germania. A continuat studiile de specializare în Teologie și Filozofie la Berlin și Heidelberg între 1910 și 1915, fiind profund influențat de personalitățile profesorilor Ernst Troeltsch și Wilhelm Windelband. Teza sa de doctorat, „Die Religions inhalte eines Systems der Werte”, a fost susținută sub îndrumarea lui Ernst Troeltsch.

După Primul Război Mondial, la care a participat ca sublocotenent, Ioan Savin a avut o carieră didactică și administrativă remarcabilă. A fost profesor de limba română și mai târziu inspector general în Ministerul Cultelor și Artelor din București, condus pe atunci de Octavian Goga. După numirea lui Goga ca prim-ministru, Ioan Savin a devenit secretar de stat la Ministerul Educației Naționale, fiind simpatizant al Partidului Național Creștin, fără a susține însă antisemitismul lui Alexandru C. Cuza și mișcarea legionară. A fost, de asemenea, profesor de Apologetică și Filozofia Religiei la Facultatea de Teologie din Chișinău (1927-1941) și, ulterior, la Facultatea de Teologie din București (1941-1947). În 1936, a participat la Congresul profesorilor de Teologie Ortodoxă de la Atena. Din cauza legăturilor sale cu guvernul lui Octavian Goga, considerat fascist, Ioan Savin a fost arestat în 1950 și a petrecut cinci ani în închisoare, la Sighet, în timpul regimului comunist. A fost, de asemenea, activ în cadrul Organizației Culturale „Rugul Aprins”.

Sursa foto: AI

Ioan G. Savin a fost un erudit teolog, având un impact semnificativ în domeniul religiei prin activitatea sa publicistică și didactică. Datorită muncii sale, Teologia Fundamentală a fost definită ca o disciplină separată în teologia ortodoxă română.

Scrieri:

• Apologetica. Elemente de filosofia religiunii creștine. Manual pentru uzul școlilor secundare și al seminarilor teologice (București, 1929, 158 p.)
• Dovezile raționale pentru existența lui Dumnezeu. Studiu introductiv (București, 1932, 35 p.)
• Curs de Apologetică. Chestiuni introductive (București, 1935, 152 p.)
• Ființa și originea religiei (București, 1937, 279 p.)
• Existența lui Dumnezeu. Proba ontologică (București, 1940, 280 p.)
• Probele cosmologică și teleologică (București, 1943, 274 p.)
• Cultură și religie (București, 1927, 83 p.)
• Filosofia și istoria ei (București, 1927, 84 p.)
• Iconoclaști și apostați contemporani (București, 1932, 105 p.; ediția a II-a, 1936, 110 p.)
• Creștinismul și viața (București, 1935, 36 p.)
• Creștinism și comunism (București, 1938, 71 p.)
• Știința și originea religiei (București, 1937, 280 p.)
• Creștinismul și gândirea contemporană (București, 1940, 160 p.)
• Ce este Ortodoxia? (București, 1942)
• Teologie și istorie (București, 1943, 60 p.)
• Creștinismul și cultura română, Conferință în BOR, an. LXI, 1943, nr. 10-12, p. 487-516 (și extras, 32 p.)
• Învățământul religios în școlile secundare, seminarii și licee (București, 1922, 92 p.)
• Biserica română și noua ei organizare (București, 1925, 104 p.)
• Problema cultelor în România (București, 1937, 54 p.).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gheorghe_Savin