Ioan Flora, educator, filolog, poet, pedagog, traducător și om de cultură român

Ioan Flora (n. 20 decembrie 1950, Satul Nou, județul Pancevo, Banatul Sârbesc – d. 3 februarie 2005, București) a fost un educator, filolog, poet, pedagog, traducător și om de cultură român originar din Serbia.

Este tatăl actriței Ioana Flora și este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.poezie.ro/index.php/author/0027585/Ioan_Flora

Ioan Flora a absolvit liceul din Vârșeț și Facultatea de Litere din București în 1973. A fost membru și secretar al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din Serbia.

A predat limba română la liceul economic din Alibunar și, din 1977, a lucrat ca redactor la ziarul Libertatea și la revista Lumina. Între 1991 și 1993 a fost redactor șef al ediției Libertatea din Pancevo/Novi Sad. În 1993 s-a stabilit cu familia la București.

A debutat cu poemul „Des” în pagina culturală a ziarului Libertatea, singurul ziar de limbă română din Serbia, iar primul său volum de poezie, „Valsuri”, a fost publicat în 1970 la editura ziarului din Panciova.

Volume de poezie:

• Valsuri (1970)
• Iedera (1975)
• Fișe poetice (1977) – Premiul Festivalului de Poezie de la Struga, Macedonia
• Terapia muncii (1981)
• Starea de fapt (1984, 1986)
• O bufniță tânără pe patul morții (1988, 1998) – Premiul Belgrad, Serbia
• Memoria asasină, antologie (1989) – Premiul scriitorilor din Voievodina
• Tălpile violete (1990, 1998)
• Poeme, antologie (1993)
• Discurs asupra struțocămilei (1995, 1998) – Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Republica Moldova
• Cincizeci de romane și alte utopii / Fifty Novels and Other Utopias (1996)
• Iepurele suedez (1997, 1998) – Prix de l’Union des Ecrivains și Premiul ASPRO
• Medeea și mașinile ei de război (2000)
• Dejun sub iarbă (2003)
• Trădarea metaforei (2004).

Poeziile lui Ioan Flora au fost traduse în sârbă, germană, maghiară, macedoneană, slovacă, engleză și franceză.

El a tradus și opere ale unor autori precum:

• Vasko Popa, Poezii I-II (1983)
• Adam Puslojic, Nu-mi amintesc prea bine, bunul meu prieten (1986)
• Pregrad Bogdanovivi, Biblioteca rătăcitoare
• Dragoslav Mistici, Starea sârbească (2001)
• Die Donau – leicht ansteigend, Gedichte (2004).

Premii

• Premiul Festivalului de Poezie de la Struga, Macedonia (1978)
• Nolit Award, Serbia (1989)
• Premiul Uniunii Scriitorilor, România (1997)
• Premiul ASPRO (1997).

Afilieri

• Membru al Uniunii Scriitorilor din România
• Membru fondator al ASPRO
• Membru al Asociației Scriitorilor din Voievodina (Serbia)
• Membru al PEN-Club.