Ioan Dragalina, general român

Ioan Dragalina, uneori ortografiat Ion Dragalina (n. 16 decembrie 1860, Caransebeș, Imperiul Austriac – d. 9 noiembrie 1916, București, România) a fost un general român, care a murit eroic în luptele din Valea Jiului în Primul Război Mondial.

Ioan Dragalina a fost un general român, născut într-o familie cu tradiții militare de grăniceri din Caransebeș. Tatăl său, Alexandru Dragalina, a servit ca ofițer în armata imperială austriacă și, după retragerea sa în 1859, a venit în România, unde a primit un post de supraveghetor al granițelor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Dragalina#/media/Fi%C8%99ier:IonDragalina.jpg

Ioan Dragalina a urmat cursurile Școlii de Cadeți din Timișoara, apoi Academia Militară din Viena, unde și-a finalizat studiile în 1884. În paralel, a urmat și cursurile Școlii de ingineri geodezi. În 1887, inspirat de Războiul de Independență din 1877-1878, Dragalina a decis să demisioneze din armata austro-ungară și să se alăture armatei române, primind gradul de sublocotenent. În decursul carierei sale militare în România, a avansat constant în grade, iar între 1908 și 1911 a fost comandantul Școlii Militare de Infanterie din București.

La intrarea României în Primul Război Mondial, pe 14 august 1916, Dragalina a fost numit comandant al Diviziei 1 Infanterie din Drobeta Turnu Severin, aflat sub comanda generalului Ioan Culcer al Armatei 1. Spre deosebire de Culcer, Dragalina prefera o ofensivă puternică pentru a ocupa pozițiile strategice de pe culmile montane și a asigura astfel apărarea frontului. Datorită strategiei și leadershipului său, la 11 octombrie 1916, a fost numit comandant al Armatei 1.

În ordinul său de zi, nr. 35, Dragalina a transmis soldaților un mesaj de încurajare și de disciplină strictă:

„Cer imperios de la toți, de la generali până la ultimul soldat, apărarea cu viața a sfântului pământ al țării noastre… voi fi fără milă față de aceia care părăsesc rândurile și fug din fața inamicului… Dumnezeu, Majestatea Sa Regele și Țara vor răsplăti pe viteji, iar numele lor va trăi în vecii vecilor…”

Acest ordin a fost citit în fiecare batalion timp de trei zile consecutive.

Pe 12 octombrie 1916, în timpul unei recunoașteri pe frontul din Valea Jiului, Dragalina s-a întâlnit cu un grup de soldați răniți, însoțiți de o tânără cercetașă pe nume Ecaterina Teodoroiu, căreia i-a oferit mantaua sa pentru a o proteja de frig. Aceasta a continuat să însoțească soldații către Târgu Jiu, iar pe drumul de întoarcere, s-a abătut prin satul ei natal, Vădeni. Conversația ei cu mama sa, consemnată de preotul Lungulescu, subliniază prețuirea pe care o avea pentru Dragalina: „Mi-a pus-o pe umeri generalul Dragalina, un mare erou.”

În acea zi, Dragalina a fost grav rănit într-un atac inamic în timpul deplasării cu mașina sa în zona frontului. Ecaterina Teodoroiu, ajunsă în aceeași seară la Târgu Jiu, l-a văzut pe general grav rănit. Două zile mai târziu, ea a luptat eroic alături de alți apărători ai orașului, inclusiv femei și bătrâni, în grădina publică din Târgu Jiu, împotriva unui atac al trupelor bavareze.

Pe 24 octombrie/9 decembrie 1916, generalul Ioan Dragalina a murit în București din cauza rănilor suferite. Mareșalul Constantin Prezan, rememorând contribuțiile lui Dragalina în 1933 și 1936, a subliniat importanța sa strategică, considerând că, dacă generalul ar fi trăit, soarta războiului ar fi putut fi diferită, posibil chiar decisivă pentru România: „Dacă viața lui Dragalina nu s-ar fi terminat odată cu strălucita victorie de la Jiu… am fi repurtat cea mai mare victorie a neamului.”

Bibliografie

• General de brigadă dr. Constantin Ucrain și General de brigadă dr. Maricel Popa (2006) – Țara Vrancei Panteon al Eroilor României, Editura Pro Transilvania, București
• Virgil Alexandru Dragalina (2009) – Viața tatălui meu, generalul Ioan Dragalina, Editura Militară, București.

Sursa: https://mausoleedinromania.ro/ioan-dragalina-1860-1916/