Ioan C. Bianu, filolog și bibliograf român

Ioan C. Bianu (n. 8 septembrie 1856, Făget, comitatul Târnava Mică – d. 13 februarie 1935, București) a fost un filolog și bibliograf român, membru titular și președinte al Academiei Române, profesor universitar, decan al Facultății de Litere și Filozofie din București

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Bianu#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Bianu_(1).jpg

Ioan Bianu s-a născut într-o familie de țărani din satul Făget, județul Alba.

Detaliile despre școala primară a lui Ioan Bianu sunt necunoscute, însă liceul l-a absolvit la Blaj, în 1876. După liceu, s-a mutat la București pentru a studia la Facultatea de Litere, pe care a absolvit-o în 1881. În același an, a obținut o bursă de studii și a plecat la Milano și Paris pentru a-și continua formarea academică.

În timpul facultății, Ioan Bianu a fost numit custode al Bibliotecii Centrale a Universității din București de către August Treboniu Laurian. În 1879, Alexandru Odobescu l-a recomandat pentru funcția de bibliotecar al Academiei Române. După finalizarea studiilor în străinătate, în 1883, și-a reluat activitatea la Academie, contribuind semnificativ la dezvoltarea Bibliotecii Academiei, care a devenit, sub conducerea sa, Biblioteca Națională a României.

Una dintre realizările majore ale lui Bianu a fost adoptarea unei legi în 1884 care impunea tipografiilor din România să trimită două exemplare din fiecare lucrare Bibliotecii Naționale. De asemenea, în anii 1885 și 1886, Bianu a întreprins călătorii de studiu în Galiția și Polonia, învățând despre organizarea bibliotecilor din aceste regiuni și publicând două cărți despre experiențele sale.

În 1887, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1902 a devenit membru titular. De-a lungul carierei sale, a ocupat și poziția de profesor la Universitatea din București, fiind ulterior decan al Facultății de Litere și Filozofie.

Ca bibliolog, a avut o contribuție semnificativă la istoria literaturii române vechi și a cărții românești. Printre lucrările sale importante se numără Bibliografie românească veche, realizată în colaborare cu Nerva Hodoș, precum și Catalogul manuscriptelor românești și Publicațiunile periodice românești. A inițiat publicarea periodică a buletinului bibliografic al Academiei Române, Creșterea colecțiunilor.

Ioan Bianu a devenit secretar al Academiei Române în 1927 și a ocupat funcția de președinte al acesteia între 1929 și 1932.

Ioan Bianu a decedat pe 13 februarie 1935 în București, unde a fost înmormântat.

Bibliografie

• Anuarul Institutului de Istorie Națională Cluj, nr. VI, 1931-1935, Tipografia „Cartea Românească”, Cluj, 1936.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/