Ioan Bogdan, lingvist, filolog și istoric român

Ioan Bogdan (25 iulie 1864, Șcheii Brașovului – 1 iunie 1919, București) a fost un lingvist, filolog și istoric român, cunoscut pentru studiile sale asupra limbii documentelor slavo-române și pentru contribuțiile sale la filologia slavo-română.

A absolvit liceul în Brașov și și-a continuat studiile universitare la Școala Superioară din Iași.

A studiat limbile slave la Viena, Petersburg și Cracovia.

În 1892, a devenit profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, unde a fost decan în multiple mandate.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Bogdan#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Bogdan.jpg

A fost membru al Societății de Istorie și Antichități din Moscova și al Academiei Române (membru corespondent din 1892 și membru titular din 1903).

A fost vicepreședinte al Academiei Române de două ori.

A descoperit numeroase manuscrise slavo-române, inclusiv Analele de la Putna și Cronicile lui Macarie.

A contribuit semnificativ la studierea istoriei și culturii românești din Evul Mediu.

Studiile sale s-au concentrat pe lexicul documentelor slavo-române.

A elaborat primul regulament unic al facultăților de litere și filosofie din România în 1897.

Glosele Bogdan:

• Descoperite în 1890 într-un manuscris la o expoziție din Moscova, acestea sunt note marginale în limba română și slavonă care explică cuvinte din textul Sintagmei lui Matei Vlastaris.
• Glosele au fost datate între 1516 și 1536 și sunt considerate scrise de un călugăr sau cleric ortodox pentru a facilita înțelegerea textului slavon.

Lucrări publicate:

• „Vechile cronici moldovenești până la Ureche” (1891)
• „Cronici inedite atingătoare de istoria românilor”
• „Cronica lui Manases. Traducere medio-bulgară făcută pe la 1350”
• „Însemnătatea studiilor slave pentru români”
• „Românii și bulgarii. Raporturile culturale și politice între aceste două popoare”
• „Vlad Țepeș și narările germane și rusești asupra lui” (1896)
• „Luptele românilor cu turcii. Cultura veche română” (1898)
• „Originea voievodatului la români” (1902)
• „Istoriografia română și problemele ei actuale”
• „Despre cnejii români” (1903)
• „Letopisețul lui Azarie” (1909)
• „Documentele lui Ștefan cel Mare” (2 volume, 1913)
• „Album paleografic moldovenesc. Documente din secolele al XIV-lea, al XV-lea și al XVI-lea”

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Bogdan