Sâmbăta lui Lazăr – O zi a minunii și a amintirii celor adormiți

În ajunul Floriilor, Biserica Ortodoxă prăznuiește una dintre cele mai mari minuni săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos: învierea lui Lazăr, prietenul Său drag, care fusese deja de patru zile în mormânt. Este o zi cu profundă semnificație spirituală, care face legătura dintre Postul Mare și începutul Săptămânii Patimilor. În această zi se săvârșește Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Învierea_lui_Lazăr#/media/Fișier:S._Apollinare_Nuovo_Resurr_Lazzaro.jpg

Evanghelia acestei zile ne amintește cum, cu puțin timp înainte de a intra în Ierusalim, Mântuitorul a fost chemat de surorile lui Lazăr, Marta și Maria, în Betania. Deși știa că Lazăr murise, Hristos a mers la mormântul său. A fost profund mișcat de durerea celor apropiați și, cuprins de compasiune, a plâns. Apoi, prin puterea Sa dumnezeiască, l-a chemat pe Lazăr afară din mormânt, dăruindu-i din nou viața. Această minune a întărit credința multora, dar a fost și momentul care a grăbit hotărârea fariseilor de a-L da morții pe Hristos.

În această sâmbătă specială, cunoscută și ca Sâmbăta Morților sau Moșii de Florii, Biserica face pomenire generală pentru cei adormiți. Este un moment de rugăciune și comuniune cu sufletele celor plecați dintre noi. Ne rugăm Domnului să le dăruiască odihnă, „în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea”.

Sâmbăta lui Lazăr este una dintre cele trei mari zile de pomenire a morților din cursul anului bisericesc, alături de Sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți și Sâmbăta Rusaliilor – numită și Moșii de vară.

Învierea lui Lazăr este o prefigurare a Învierii Domnului și o mărturie vie a biruinței asupra morții. A doua zi, de Florii, Hristos va fi întâmpinat în Ierusalim cu ramuri de finic, semn al bucuriei și speranței în mântuire.

În această zi, aprindem lumânări și înălțăm rugăciuni pentru cei plecați dintre noi. Ne aducem aminte cu drag și dor de ei, iar în rugăciune, îi simțim aproape, ca o punte între lumea aceasta și veșnicie.

Fie ca această zi sfântă să vă aducă în suflet pace, credință și speranță. Să ne pregătim cu inimă curată pentru a întâmpina Floriile și, mai apoi, Învierea Domnului.

Dumnezeu să-i odihnească în lumină pe cei adormiți și să ne învrednicească pe toți de viața cea veșnică.
Doamne ajută!