1 Mai în România

În România, Ziua Muncii a fost marcată pentru prima dată în 1890, la inițiativa mișcării socialiste, ca urmare a hotărârii adoptate la Congresul Internaționalei a II-a din 1889.

În timpul regimului comunist, ziua era marcată prin defilări de amploare, lozinci, pancarte și manifestații oficiale organizate pe marile bulevarde.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/buna-ziua-mai-primăvară-roz-flori-5119411/

După 1990, sărbătoarea a pierdut dimensiunea sa propagandistică, devenind un prilej de relaxare, petrecut adesea la iarbă verde, la mare sau la munte.

Pe 1 mai 1890, muncitorii din întreaga lume au marcat prima Zi Internațională a Muncii, o zi dedicată luptei pentru drepturi sociale și condiții de muncă mai bune, în special pentru ziua de lucru de 8 ore.

Mișcarea a început în Statele Unite, când, în 1884, Federația Sindicatelor Organizațiilor Muncitorești a stabilit ca termen 1 mai 1886 pentru implementarea programului de lucru de 8 ore. Deoarece nu s-au făcut progrese, muncitorii au declanșat o grevă generală pe 1 mai 1886, la care au participat peste 500.000 de lucrători din marile orașe americane.

Protestele cele mai ample au avut loc în Chicago, unde 80.000 de muncitori, printre care și cei de la Uzina McCormick, au cerut drepturi egale. Confruntările cu forțele de ordine s-au soldat cu victime, doi muncitori fiind uciși.

În 1888, American Federation of Labor (AFL) a reluat apelul pentru reducerea programului de lucru, stabilind ziua de 1 mai 1890 ca dată a unei demonstrații internaționale. Președintele AFL, Samuel Gompers, a transmis propunerea către Congresul Internaționalei a II-a, întrunit la Paris, care a acceptat inițiativa. Astfel, 1 mai a devenit zi de protest global în sprijinul celor 8 ore de muncă pe zi, dar și o comemorare a victimelor din 1886.