1949 – Premiera piesei „Bălcescu” de Camil Petrescu

În anul 1949, drama istorică Bălcescu, semnată de Camil Petrescu, a avut premiera pe scena Teatrului Național din București, sub regia reputatului Sică Alexandrescu. Rolul principal i-a fost încredințat actorului Mihai Popescu, unul dintre marii interpreți ai teatrului românesc din acea vreme.

Piesa evocă figura emblematică a revoluționarului Nicolae Bălcescu, punând în lumină idealurile, frământările și complexitatea personajului istoric într-o viziune dramatică de profunzime, specifică autorului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Camil_Petrescu#/media/Fișier:Camil_Petrescu.jpg

În paralel, drama a fost adaptată și pentru teatru radiofonic, cu o distribuție remarcabilă din care făceau parte: George Aurelian, N. Neamțu-Ottonel, Florin Scărlătescu, George Demetru, Sandu Rădulescu, Dan Nasta, Simona Bondoc și Eugenia Dragomirescu.
Camil Petrescu (n. 9/21 aprilie 1894, București – d. 14 mai 1957, București) a fost romancier, dramaturg, poet, nuvelist și doctor în filosofie, considerat inițiatorul romanului românesc modern.

Membru titular al Academiei Române din 1948, Camil Petrescu a fost profund influențat de filozofia lui Husserl și Bergson, aducând în literatura română concepte precum autenticitatea, substanțialismul, relativismul și sincronizarea cu gândirea europeană contemporană.

A debutat editorial cu volumul Versuri. Ideea. Ciclul morții (1923) și a impus o viziune modernistă în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930) și Patul lui Procust (1933). În teatru, a abordat teme grave, existențiale, în piese precum Jocul ielelor, Suflete tari, Danton și Bălcescu.
Pentru drama Bălcescu, Camil Petrescu a fost distins în 1951 cu Premiul de Stat al Republicii Populare Române, clasa a II-a. În 1954, cu prilejul împlinirii a 60 de ani, i s-a conferit Ordinul Muncii clasa I pentru meritele deosebite în domeniul creației literare.