La 1 martie 1746, Constantin Mavrocordat, domnul Țării Românești, clerul înalt și boierii hotărăsc eliberarea din șerbie a rumânilor fugiți, care se reîntorc în țară

În anul 1746, Constantin Mavrocordat, domnul Țării Românești (1744-1746), împreună cu clerul înalt și boierii, a decis eliberarea din șerbie a rumânilor fugiți care se întorceau în țară. Deși aceștia au devenit liberi din punct de vedere juridic, au rămas dependenți economic de boieri, fiind obligați să presteze 12 zile de clacă în Țara Românească și 24 de zile în Moldova.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Mavrocordat#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_Mavrocordat.jpg

Constantin Mavrocordat (greacă: Κωνσταντίνος Μαυροκορδάτος) s-a născut la 27 februarie 1711, în Constantinopol, fiind fiul domnitorului Nicolae Mavrocordat și al Pulheriei Tzuchi. A fost un domnitor luminat, influențat de ideile reformatoare ale secolului al XVIII-lea, și a deținut tronul de șase ori în Țara Românească și de patru ori în Moldova.

Domnia sa a fost marcată de reforme importante, menite să modernizeze administrația și să îmbunătățească condițiile de viață ale populației. Printre cele mai notabile măsuri se numără:

• Eliminarea unor impozite indirecte precum „văcăritul” și „pogonăritul” și înlocuirea acestora cu o taxă anuală fixă de 10 lei, plătită în patru tranșe.
• Eliberarea țăranilor, acordându-le dreptul de a se muta de pe o moșie pe alta, cu condiția de a-și răscumpăra libertatea cu 10 bani plătiți boierului.
• Introducerea unui sistem prin care țăranii boierești erau obligați la dijmă și la un număr fix de zile de muncă: 12 în Muntenia și 24 în Moldova.
• Crearea unui sistem administrativ eficient prin numirea de ispravnici cu atribuții judiciare și administrative extinse.

În 1735, a fondat la Iași Loja masonică „Moldova”, fiind influențat de secretarul său, Anton Maria del Chiaro.

După războiul ruso-turco-austriac (1736-1739), a reușit reunificarea Olteniei cu Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739.

A susținut educația clerului, promovând tipărirea de cărți bisericești în limba română și îmbunătățirea sistemului de învățământ.

În timpul războiului ruso-turc din 1769, Constantin Mavrocordat s-a retras la Galați, fiind capturat de trupele ruse la Mănăstirea Sfânta Precista. A fost rănit grav la cap de un ofițer rus și, în drum spre Iași, rana i s-a infectat, provocându-i moartea pe 15 decembrie 1769. A fost înmormântat cu onoruri, însă locul exact al mormântului său rămâne necunoscut.

A fost căsătorit de două ori:

1. În 1728, cu Smaranda Cantacuzino, care a decedat în 1730, fără a avea copii.
2. În 1732, cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut șase copii:
   • Ion Mavrocordat (n. 1740)
   • Alexandru Deli-Bei (1742-1812)
   • Dimitrie Mavrocordat (1744-1817)
   • Maria Balș (?-1770)
   • Ecaterina Racoviță
   • Smaragda Racoviță

Prin fiul său Dimitrie, Constantin Mavrocordat este străbunicul lui Zoe Bibescu, soția lui Gheorghe Bibescu, domn al Țării Românești între 1843-1848.

Domnii succesive

• Țara Românească: 15 septembrie – 17 octombrie 1730
• Țara Românească: 24 octombrie 1731 – 16 aprilie 1733
• Moldova: 16 aprilie 1733 – 27 noiembrie 1735
• Țara Românească: 27 noiembrie 1735 – 16 septembrie 1741
• Moldova: 16 septembrie 1741 – 29 iulie 1743
• Țara Românească: iulie 1744 – aprilie 1748
• Moldova: aprilie 1748 – 31 august 1749
• Țara Românească: 20 februarie 1756 – 14 august 1758
• Țara Românească: 16 iunie 1761 – martie 1763
• Moldova: 29 iunie 1769 – 15 decembrie 1769

Constantin Mavrocordat rămâne unul dintre cei mai importanți domnitori ai secolului al XVIII-lea, fiind un reformator care a contribuit la modernizarea Țărilor Române.