1601 – Uciderea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii

În 1601, Mihai Viteazul a fost asasinat pe Câmpia Turzii la ordinul fostului său aliat, generalul Giorgio Basta. Acțiunile lui Mihai atrăgeau numeroși inamici, inclusiv nobilimea maghiară, nemulțumită de măsurile sale favorabile românilor, boierii din Țara Românească, care doreau slăbirea puterii domnitorului, și habsburgii, care voiau să recâștige controlul asupra Transilvaniei. Polonezii erau, de asemenea, iritați de îndepărtarea protejatului lor, Ieremia Movilă, iar otomanii nu uitau pagubele provocate de Mihai. Fiscalitatea excesivă necesară pentru a susține războiul și armata de mercenari a dus la tensiuni sociale.

Asasinarea lui Mihai este descrisă de istoricul grec Dionisie Fotino, care relatează cum Basta a ordonat prinderea sau uciderea acestuia. În urma confruntării, Mihai a fost străpuns cu o suliță și decapitat. Această ucidere a fost criticată inclusiv la curtea împăratului Rudolf al II-lea.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul#/media/Fi%C8%99ier:MihaiViteazul.jpg

Mihai Viteazul, născut în 1558 la Târgul de Floci, a fost domnitor al Țării Românești din 1593 până în 1600 și a devenit conducător de facto al Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei în 1600, fiind un precursor al unirii românilor. Figura sa a fost idealizată de istoriografia românească din secolul al XIX-lea, în special prin lucrarea lui Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul.

Originea sa este disputată. Deși s-a crezut că ar fi fost fiul nelegitim al lui Pătrașcu cel Bun, această ipoteză a fost contestată pe baza cronicilor și a contextului istoric. Mama lui Mihai, Teodora Cantacuzino, era probabil de origine greacă, dintr-o veche familie bizantină. Alte surse sugerează că Mihai s-ar fi născut la Drăgoești, în județul Vâlcea.

În anul 1601, Mihai Viteazul a fost portretizat de Egidius Sadeler, iar acesta a notat că Mihai avea 43 de ani, indicând că anul nașterii ar fi fost 1558. Mihai a avut o carieră politică rapidă, devenind stolnic în 1588 și ban al Craiovei în 1593. În același an, a fost numit domnitor al Țării Românești, sprijinit de patriarhul Constantinopolului și de alte cercuri influente.

Mihai s-a aliat cu „Liga Sfântă” împotriva otomanilor și a obținut o serie de victorii importante, inclusiv bătălia de la Călugăreni din 1595, care a rămas în memoria colectivă drept un episod glorios al rezistenței antiotomane. După victoria de la Călugăreni, Mihai a reușit să elibereze Bucureștiul și Târgoviștea și să provoace pierderi grele trupelor otomane la Giurgiu.

În 1597, Mihai a semnat o pace cu Imperiul Otoman, iar în 1598 a încheiat un tratat cu împăratul Rudolf al II-lea, prin care i se recunoștea domnia pe viață. Această strategie dublă i-a permis lui Mihai să se elibereze de sub suzeranitatea lui Sigismund Báthory, pe care o recunoscuse în 1595.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Constantin_Lecca_-_Moartea_lui_Mihai_Viteazul.jpg

Mihai Viteazul a reușit, pentru scurt timp, să unească sub autoritatea sa Țara Românească, Transilvania și Moldova, însă această unire nu a fost una durabilă și a fost mai degrabă o unire personală decât una instituțională. Instituțiile și legile fiecărui principat au rămas în mare parte neschimbate. Cu toate acestea, Mihai a rămas în istorie drept un simbol al luptei pentru unitate și independență națională.