Ilie Bărbulescu, lingvist și filolog român

Ilie Bărbulescu (n. 3 decembrie 1873, București – d. 5 iunie 1945, Iași) a fost un remarcabil lingvist și filolog român, membru corespondent al Academiei Române.

Ilie Bărbulescu a absolvit Colegiul „Sf. Sava” din București în 1891, continuându-și studiile la Facultatea de Litere și Filosofie (secția istorie) a Universității din București, unde a fost format de mari dascăli ai epocii, precum B. P. Hasdeu, Ioan Bogdan, V. A. Urechia și Grigore Tocilescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilie_Bărbulescu_(lingvist)#/media/Fișier:Ilie_Bărbulescu.jpg

În 1895 își obține licența în istorie, după care își aprofundează studiile în domeniul istoriei și filologiei la universități de prestigiu din Zagreb, Praga, Leipzig, Berlin și Viena.

Între 1900 și 1905 a activat la Arhivele Statului, mai întâi ca funcționar, apoi ca subdirector. În 1905 a fost numit profesor la Universitatea din Iași, instituție în cadrul căreia a desfășurat o bogată activitate didactică și științifică.

A condus revista „Arhiva” (1921–1940), publicație a Societății de Istorie și Filologie din Iași, devenită un important forum academic al vremii.

Specializat în slavistică, Ilie Bărbulescu a adus argumente solide privind originea sârbească a limbii slave utilizate în spațiul românesc medieval, în special în cancelariile domnești. A subliniat, de asemenea, influența limbii române vorbite asupra limbii slave scrise.

Lucrări reprezentative

• Cercetări istorico-filologice, București, 1900
• Studii privitoare la limba și istoria românilor, București, 1902
• Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacurile XVI și XVII, București, 1904
• Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural, București, Editura Casa Școalelor, 1928

Afilieri academice

• Membru corespondent al Academiei Române (din 1908)
• Membru al Academiei Regale de Științe din Belgrad (din 1914)

Distincții

• Premiul „I. Heliade Rădulescu” al Academiei Române (1904).