Ilarie Hinoveanu, poet și jurnalist cultural român

Ilarie Hinoveanu (născut la 27 septembrie 1934 în Vânjuleț, Mehedinți, România – decedat la 24 octombrie 2013, Craiova, România) a fost un poet și jurnalist cultural român. S-a născut într-un peisaj natural deosebit, la poalele dealului Stârmina, cunoscut pentru viile sale, și în vecinătatea a cinci păduri seculare. Casa familiei sale se afla în apropierea conacului lui Theodor Costescu, boier vizionar care a transformat comuna Vânjuleț într-un model de modernitate prin înființarea unor instituții esențiale precum școli, o grădiniță, o școală de arte și meserii, și o școală de covoare. Costescu a împroprietărit țăranii locali și a organizat un parc natural, unde regele Carol al II-lea a fost prezent la inaugurare.

Ilarie Hinoveanu – portret

Wikimoromete – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Ilarie Hinoveanu.jpg
• Creată: 7 iulie 2019
• Încărcată: 7 iulie 2019

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarie_Hinoveanu#/media/Fi%C8%99ier:Ilarie_Hinoveanu.jpg

În anii 1930-1938, comuna Vânjuleț a dat trei scriitori care au publicat volume remarcabile, inclusiv unchiul lui Ilarie, Dumitru Hinoveanu. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ilarie a urmat cursurile școlii primare din Vânjuleț, sub influența unchiului său, care îi recita poezii de Eminescu și Macedonski. Încă din adolescență, Ilarie a început să țină un jurnal intim, visând să devină scriitor.

După absolvirea gimnaziului din Vânjuleț și a Liceului „Traian” din Turnu-Severin, unde a fost influențat de criticul literar Constantin D. Ionescu, Ilarie a debutat în literatură cu primele sale versuri publicate în cotidianul local „Drumul socialismului” la doar 16 ani. A urmat Politehnica din București între 1952 și 1957, unde a început să colaboreze la diverse publicații literare și să participe la cenacluri.

După o scurtă carieră tehnică, Ilarie Hinoveanu s-a dedicat literaturii, organizând și conducând cenacluri literare în Craiova. A publicat numeroase volume de poezii, printre care Cântec tânăr (1960) și Cocorul din unghi (1967), iar în 1972 a devenit director al Editurii „Scrisul Românesc”, unde a coordonat publicarea a peste 800 de volume. În 1978, a fondat Asociația Uniunii Scriitorilor din Craiova împreună cu Marin Sorescu, iar din 1981 a fost membru asociat al Senatului Universității din Craiova.

Premiat de Academia Română în 2004 pentru cartea-document Marin Sorescu – laserul vagului sau arta care doare, Ilarie Hinoveanu a lăsat o moștenire literară impresionantă, publicând poezii, eseuri și interviuri. Până la moartea sa, în 2013, a fost o voce importantă în peisajul cultural românesc, fiind apreciat de numeroși academicieni, critici literari și publiciști.

Sursa: https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8916:ecouri-remanente-ilarie-hinoveanu-85-de-ani&catid=14&Itemid=117