Ieronim G. Barițiu, publicist și traducător român

Ieronim G. Barițiu (născut la 7/19 august 1848, în Brașov – decedat la 18 martie 1899, în Sibiu), cunoscut și sub grafia Jeronim, a fost un publicist și traducător român. Unicul fiu al lui George Barițiu, a urmat gimnaziul românesc din Brașov (1860-1864) și gimnaziul german de stat din Sibiu (1864-1867). A frecventat pentru scurt timp Facultatea Juridică din Sibiu (1866-1868), unde l-a întâlnit pe Mihai Eminescu, devenind primul prieten transilvănean al poetului. În 1894, Barițiu i-a realizat un portret memorabil lui Eminescu, care a atras atenția istoricilor literari, precum G. Călinescu.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/law-justice-court-judge-legal-1063249

În 1868, Ieronim Barițiu a plecat la Viena pentru a studia economia și dreptul, unde s-a reîntâlnit cu Eminescu. Împreună, au contribuit la înființarea Societății „România Jună” (1871) și la organizarea serbărilor de la Putna, unde Barițiu a fost secretarul comitetului de organizare, prezidat de brașoveanul N. Teclu. La Viena, a asistat la cursurile unor profesori celebri, pe care ulterior i-a tradus în românește, precum Rudolf von Ihering, specialist în drept roman. Deși nu a obținut o diplomă, Barițiu și-a început activitatea de corespondent de presă (1870-1874), trimițând primele articole la ziarul Românul din București, condus de C. A. Rosetti, și la Semănătorul din Bârlad. Aceste articole, semnate cu diverse pseudonime, surprindeau realitățile vieneze și promovau drepturile românilor ardeleni.

După cinci ani petrecuți la Viena, s-a întors în 1874 la Brașov, unde tatăl său i-a încredințat un post administrativ la fabrica de hârtie din Zărnești. Barițiu a suferit decepții majore în urma unei căsătorii eșuate și a falimentului parțial al fabricii (1876), ceea ce i-a afectat sănătatea psihică. S-a mutat la Sibiu, unde a colaborat cu tatăl său la publicarea ziarului bisăptămânal Observatoriul (1878-1885). Aici, s-a ocupat de munca tehnoredacțională de rutină, dar a scris și articole politice, filosofice, literare, economice, traduceri și comentarii.

Din cauza dificultăților financiare ale ziarului, Barițiu a fost nevoit să se angajeze ca secretar și arhivar la banca Albina (1880). Un articol al său din 1884, „Frica guvernului de umbrele a trei morți vii”, a declanșat un scandal, ducând la un proces de presă. Pentru a aplana situația, tatăl său și-a asumat responsabilitatea articolului.

Ca traducător, Barițiu s-a remarcat prin publicarea a trei lucrări importante pentru români în lupta pentru afirmarea națională. În 1874, a tradus „Lupta pentru drept” de Rudolf von Ihering, una dintre primele traduceri europene ale acestei opere. În 1879, a publicat prima traducere în Transilvania a lucrării „Contractul social” de J. J. Rousseau. A tradus, de asemenea, „Ideea de stat a Austriei” de Frantisek Palacky, care preconiza federalizarea imperiului pe baza națiunilor, o idee susținută ulterior de A. C. Popovici.

Barițiu a realizat și alte traduceri din literatura franceză, germană și italiană (Lessing, Schiller, Boccaccio, Buffon, V. Hugo, La Bruyère etc.), publicate în diverse reviste ale vremii. Ultima sa traducere majoră, „Arta de a trăi” de Stugau, a apărut în 1893 la Brașov, fiind singura lucrare în care numele său figurează pe copertă. Din păcate, majoritatea contribuțiilor sale au rămas risipite în presa vremii și nu au fost apreciate suficient de contemporani, fapt ce a dus la o nedreaptă uitare a numelui său.

Ieronim Barițiu, fără a fi un pionier precum tatăl său, a fost un continuator vrednic de luare aminte în domenii ce necesitau cultivare. Se odihnește alături de părintele său în cimitirul din Orașul de Jos din Sibiu, lăsând în urmă o moștenire intelectuală modestă, dar importantă.

Sursa: https://www.bjbv.ro/dictionar/baritiu-ieronim-g/