1441 – Iancu de Hunedoara devine voievod al Transilvaniei

Iancu de Hunedoara a început să-și formeze abilitățile militare încă din tinerețe, luptând în slujba unor nobili pentru a învăța strategii de război. În 1430, s-a alăturat curții regelui Sigismund de Luxemburg, participând la campaniile acestuia. După moartea lui Sigismund, Iancu a intrat în serviciul succesorului său, Albert de Austria. Ascensiunea sa politică a început cu adevărat după încoronarea lui Albert de Austria, iar spre sfârșitul anului 1438, Iancu a fost numit ban al Severinului, alături de fratele său mai mic.

În urma unei ofensive antiotomane nereușite, regele Albert a murit, iar regina Elisabeta, rămasă văduvă și așteptând un fiu, s-a aflat într-o situație dificilă. A izbucnit un conflict pentru putere, iar nobilii mai mici cereau un rege puternic, capabil să facă față turcilor, în timp ce nobilii mari preferau un monarh tânăr, care să conducă doar simbolic. La dieta de la Buda din 1 ianuarie 1440, regina Elisabeta a cerut sprijinul nobilimii pentru conducerea interimară a regatului și susținerea succesiunii la tron.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_de_Hunedoara#/media/Fi%C8%99ier:Iancu_Hunedoara.jpg

Iancu de Hunedoara a fost cel care a convins dieta de pericolul reprezentat de turci și de necesitatea instalării urgente a unui rege cu autoritate reală. El a susținut apropierea Ungariei de Polonia și a recomandat ca Vladislav III Jagiello, regele Poloniei, să preia tronul Ungariei. Argumentele sale au fost suficient de convingătoare pentru a obține sprijinul majorității dietei, iar regina Elisabeta a trimis o solie la curtea poloneză.

În timpul negocierilor de la Cracovia, regina a născut un fiu, Ladislau Postumul, la 22 februarie 1440. În ciuda acestei nașteri, tratativele au continuat, iar Vladislav a acceptat să devină rege al Ungariei. La 21 mai 1440, acesta a sosit la Buda și a fost instalat pe tron. Însă, lupta pentru putere între cele două tabere a degenerat rapid într-un război civil. Iancu a condus armata regelui Vladislav împotriva marilor nobili, obținând o victorie decisivă la Battașzek pe 10 septembrie 1440.

Pentru serviciile sale, Vladislav i-a oferit lui Iancu titlul de voievod al Transilvaniei și comite al Timișoarei, păstrându-i și funcția de ban al Severinului. Iancu a preluat funcția de voievod abia în primăvara anului 1441, pe 7 martie, după ce în iarna aceea se aflase la Belgrad pentru a reorganiza apărarea cetății disputate cu turcii. În această triplă calitate – voievod, comite și mai târziu guvernator al Ungariei (din 1446) – Iancu a condus o luptă îndelungată împotriva expansiunii otomane, obținând numeroase victorii militare de prestigiu.

Astfel, Iancu de Hunedoara a devenit un adevărat lider al taberei care susținea monarhia lui Vladislav I al Ungariei și a reușit să impună o politică antiotomană în Europa Centrală, chiar și în fața conflictelor cu Frederic III de Habsburg și cu Jan Jiskra, aliatul acestuia, care controla Slovacia.