I. M. Ștefan, prozator și traducător român
#Postat de Carmen Vintu on februarie 1, 2025
I.M. Ștefan, pseudonimul lui Alexandru Sergiu Sragher (n. 1 februarie 1922, București – d. 22 octombrie 1992, București), a fost un prozator și traducător român, cunoscut pentru lucrările sale în domeniul științifico-fantastic și al popularizării științei. A publicat articole și cărți cu tematici variate, inclusiv științifice și științifico-fantastice.
Născut în București într-o familie evreiască, I.M. Ștefan a fost fiul agronomului Henri Sragher și al Iuliei (n. Mandel). A absolvit școala primară și liceul evreiesc în București, iar ulterior a studiat la Colegiul „M. Onescu” și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1946). A debutat ca publicist în 1946 cu un articol despre André Malraux în Studentul român, iar în perioada 1947-1948 a fost secretar de redacție al aceleași publicații. A lucrat ca redactor la mai multe instituții de presă, printre care Jurnalul de dimineață, Agerpres și Editura Tehnică, și a avut diverse funcții administrative și în cadrul Ministerului Construcțiilor și Centrului de Documentare pentru Construcții și Arhitectură.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-feather-pen-ink-gold-writing-631321/
Începând cu anii 1950, s-a dedicat literaturii și a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.
I.M. Ștefan a debutat în literatura științifico-fantastică cu Călătorie în Univers (1953), o fantezie pentru copii, și a continuat cu romane de aventuri, fantastică și SF, cum ar fi Drum printre aștri (1954), în colaborare cu Radu Nor, și Robinsoni pe planeta oceanelor (1958). De asemenea, a publicat lucrări importante în domeniul SF, cum ar fi Ultimul alb (1962) și Lumina purpurie (1964), care reflectă o preocupare pentru analiza moral-psihologică a personajelor. Opera sa include și nuvele SF, unele dintre ele fiind primele lucrări din acest gen pentru copii, cum ar fi O întâmplare în împărăția zăpezilor (1959).
În paralel cu literatura SF, Ștefan a publicat și lucrări de popularizare a științei și tehnicii sub diverse pseudonime, precum Sergiu Stănescu și Al. Sergiu. De asemenea, a tradus lucrări din limba germană, cum ar fi Orele astrale ale omenirii de Stefan Zweig și Rețeaua gândurilor de Herbert W. Franke.
Lucrarea lui I.M. Ștefan a avut un impact semnificativ asupra cititorilor din perioada în care a fost publicată, iar unele dintre romanele sale au fost apreciate pentru viziunea lor inovatoare în SF. De exemplu, poetul Mihu Dragomir a considerat Lumina purpurie un exemplu de pionierat în domeniul literaturii SF. Totuși, critici precum Anton Cosma au subliniat unele limitări literare ale operelor sale, remarcând naivități și un stil simplist în unele lucrări, cum ar fi Drum printre aștri.
I.M. Ștefan a lăsat o vastă producție literară, incluzând atât romane și nuvele SF, cât și lucrări de popularizare a științei. Printre cele mai importante lucrări se numără:
- Drum printre aștri (1954),
- Sahariana: povestire din era atomică (1956),
- Robinsoni pe planeta oceanelor (1958),
- Ultimul alb (1962),
- Lumina purpurie (1964),
- Cântecul Cibenei (1966),
- Viața începe la Milogu (1980).
A scris și lucrări de popularizare științifică precum Vecina noastră, Luna (1957), Știința privește spre viitor (1960), și Ghidul Cosmosului (1980), și a tradus lucrări importante din literatura germană.
Printre traducerile sale se numără lucrări de Stefan Zweig și Hermann Kant, precum și antologii de proză științifico-fantastică. A scris studii și articole despre realizările științifice și tehnice din România, dar și despre literatura științifico-fantastică internațională.