Jurnal FM 
Henrik Ibsen a fost un dramaturg norvegian. Ca inițiator al curentului modernist în teatru, Ibsen este considerat „părintele realismului” și unul dintre cei mai influenți dramaturgi ai timpurilor sale
#Postat de Carmen Vintu on martie 20, 2022
Henrik Johan Ibsen (n. 20 martie 1828, Skien, Suedia-Norvegia – d. 23 mai 1906, Christiania, Norvegia) a fost un dramaturg, director de teatru și poet norvegian.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henrik_Ibsen#/media/Fi%C8%99ier:Ibsen_by_Olrik.jpg
Ibsen este cel mai frecvent interpretat dramaturg din lume după Shakespeare , iar Casa de păpuși a fost cea mai interpretată piesă din lume în 2006.
Ibsen este adesea cotat drept unul dintre cei mai distinși dramaturgi din tradiția europeană și este considerat pe scară largă drept cel mai important dramaturg al secolului al XIX-lea.
Ibsen a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură în 1902, 1903 și 1904.
Ibsen și-a scris piesele în daneză (limba scrisă comună a Danemarcei și a Norvegiei în timpul vieții) și au fost publicate de editorul danez Gyldendal . Deși majoritatea pieselor sale sunt plasate în Norvegia – adesea în locuri care amintesc de Skien , orașul-port în care a copilărit – Ibsen a trăit 27 de ani în Italia și Germania și a vizitat rar Norvegia în anii săi cei mai productivi. Dramele lui Ibsen au fost informate de propriile sale experiențe în elita comercianților din Skien și deseori a modelat sau a numit personaje după membrii familiei. A fost tatăl prim-ministrului Sigurd Ibsen . Dramele lui Ibsen au avut o influență puternică asupra culturii contemporane.
Opere
- Catilina (1850)
- Movila războinicului (Kjæmpehøjen) (1850)
- Noaptea Sfântului Ioan (Sancthansnatten) (1852)
- Doamna Inger din Østråt (Fru Inger til Østeraad) (1854)
- Sărbătoare la Solhaug (Gildet paa Solhoug) (1855)
- Olaf Liljekranz (1856)
- Războinicii din Helgeland (Hærmændene paa Helgeland) (1857)
- Comedia iubirii (Kjærlighedens Komedie) (1862)
- Pretedenții la coroană (Kongs-Emnerne) (1863)
- Brand (1865)
- Peer Gynt (1867)
- Liga tineretului (De unges Forbund) (1869)
- Împărat și Galilean (Kejser og Galilæer) (1873)
- Stâlpii societății (Samfundets støtter) (1877)
- O casă de păpuși (Nora, Et dukkehjem) (1879)
- Strigoii (Gengangere) (1881)
- Un dușman al poporului (En Folkefiende) (1882)
- Rața sălbatică (Vildanden) (1884)
- Rosmersholm (1886)
- Femeia mării – (Fruen fra havet) (1888)
- Hedda Gabler (1890)
- Constructorul Solness (Bygmester Solness) (1892)
- Micul Eyolf (1894)
- John Gabriel Borkman (1896)
- Când noi, morții, vom învia (Når vi døde vågner) (1899)
