Henri Rousseau, pictor francez

Henri Rousseau (născut pe 21 mai 1844, Laval, Franța – decedat pe 2 septembrie 1910, Paris) a fost un pictor francez recunoscut ca un arhetip al artistului modern naiv. Este faimos pentru lucrările sale pline de culoare și detalii minuțioase, care înfățișează jungle luxuriante, animale sălbatice și figuri exotice. După ce a expus alături de Fauviști în 1905, a câștigat admirația artiștilor de avangardă.

Rousseau, fiul unui tinichigiu, provenea dintr-o familie modestă. Elev mediocru, a părăsit liceul din Laval fără să-și finalizeze studiile. A intrat apoi în armată, unde a rămas patru ani. În timpul serviciului militar, a întâlnit soldați care supraviețuiseră expediției franceze în Mexic (1862-1865) și a fost fascinat de poveștile lor despre acea țară subtropicală. Aceste descrieri au inspirat probabil peisajele exotice care aveau să devină o temă centrală în lucrările sale ulterioare. Deși a fost perceput adesea că ar fi călătorit în Mexic, Rousseau nu a părăsit niciodată Franța.

După moartea tatălui său, Rousseau a fost eliberat din armată pentru a-și susține mama văduvă și s-a stabilit în 1868 la Paris. În 1869 s-a căsătorit cu Clémence Boitard, fiica unui tâmplar. La Paris, a lucrat ca funcționar, devenind în 1871 colector de taxe. De aici provine și supranumele său „le Douanier” („Vameșul”), deși nu a avut funcții vamale propriu-zise. Deși ocupat cu slujba și familia, Rousseau a găsit timp pentru a desena și a picta. În 1884 a primit permisiunea de a copia lucrări de artă la Luvru, iar în 1886 a expus pentru prima dată la Salon des Indépendants, o expoziție care permitea artiștilor să expună fără constrângerile oficiale ale Salonului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Rousseau_le_Douanier#/media/Fi%C8%99ier:Rousseau09.jpg

Debutul său la Salon des Indépendants, cu lucrarea „Seara de carnaval” (1886), a fost impresionant. Aceasta lucrare este exemplară pentru „arta naivă”, caracterizată de reprezentări literale și deliberate ale detaliilor, dar cu o puternică calitate poetică.

În ciuda unui început promițător, opera lui Rousseau a fost în mare parte ignorată sau ridiculizată timp de șapte ani. În această perioadă, a expus aproximativ 20 de tablouri la Salon des Indépendants, dar a rămas un amator. Viața sa personală a fost marcată de dificultăți, pierzându-și soția și aproape toată familia, cu excepția unei fiice.

Această perioadă a coincis cu o intensificare a activității sale artistice. Expoziția Universală din 1889, cu reconstrucțiile peisajelor exotice, l-a inspirat și mai mult. În 1893, Rousseau s-a retras din serviciul public pentru a se dedica în întregime picturii. Curând după aceea, a intrat în contact cu avangarda literară și artistică, ceea ce a marcat începutul recunoașterii sale.

Unul dintre cele mai semnificative tablouri din această perioadă este „Țiganul adormit” (1897), o lucrare care exprimă o atmosferă misterioasă și captivantă, realizată cu o tehnică primitivă, dar extrem de expresivă. Acest tablou a fost însă ignorat de oficialități, dar apreciat de tinerii artiști de avangardă, precum Picasso și Apollinaire.

Rousseau a continuat să picteze peisaje exotice, dintre care „Leul înfometat” (1905) și „Visul” (1910) sunt printre cele mai mari realizări ale sale. Aceste lucrări sunt caracterizate de o abundență de plante exotice și animale misterioase, redând o lume imaginară fascinantă.

După moartea sa, reputația lui Rousseau a crescut semnificativ. A fost onorat cu o expoziție retrospectivă la Salon des Indépendants în 1911, iar în 1912, Wassily Kandinsky a scris despre el în termeni admirați. Pe lângă influența sa asupra artei naive, Rousseau a inspirat peisajele de vis ale artiștilor suprarealiști, lăsând o moștenire durabilă în arta modernă.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Henri-Rousseau/Later-paintings-and-recognition