Henri „Ricu” Wald, profesor, filozof, logician și eseist român

Henri „Ricu” Wald (31 octombrie 1920 – 14 iulie 2002), cunoscut și sub numele de Henry Wald, a fost un profesor, filozof, logician și eseist român. Născut în București într-o familie modestă, Wald a fost obligat să-și întrerupă studiile liceale în 1940 din cauza legislației antisemite, reușind totuși să urmeze un colegiu privat destinat studenților evrei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost mobilizat într-un detașament de muncă forțată, susținând totodată Partidul Comunist, încă ilegal pe atunci, datorită convingerilor sale antifasciste. După război, a început să publice în ziare de stânga, debutând în 1944 în Tribuna poporului și colaborând cu mai multe publicații culturale de prestigiu.

În 1945, s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universității din București, unde a absolvit cu o lucrare despre „Mentalitatea mic burgheză”. Apreciat pentru expertiza sa în filosofia marxistă, Wald a devenit profesor în 1948 și a condus din 1954 Catedra de Logică la Institutul de Filosofie din Academia Română. A fost numit membru al Academiei de Științe Sociale și Politice în 1972 și a activat ulterior la Institutul de Etnologie și Dialectologie până la pensionare.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Wald#/media/File:Henri_Wald_in_1978.png

Datorită angajamentului său politic, Wald a lucrat în anii postbelici în structurile de propagandă ale regimului comunist, ocupând poziții de conducere la Editura de Stat și în redacția Analele româno-sovietice. Alegând în cele din urmă calea cercetării teoretice, a rămas fidel dialecticii marxiste, publicând studii în domeniul limbajului, semioticii, epistemologiei și antropologiei filosofice. Printre lucrările sale importante se numără Rolul limbajului în formarea și dezvoltarea ideilor (1957), Introducere în logica dialectică (1959), Structura logică a gândirii (1962), Realitate și limbaj (1968) și Puterea vorbirii (1981).

În lucrările sale, Wald a propus concepte inovative, precum legătura dintre legile dialecticii materialiste și structurile formelor logice, evidențiind rolul vorbirii în cunoașterea rațională. Critic al rigidității dogmatice, Wald a căutat să ofere o interpretare creativă a marxismului, opusă naționalismului-comunist, ceea ce i-a adus sancțiuni administrative și îndepărtarea din mediul universitar. În ultimii ani, Wald a fost atras de iudaism, apreciindu-l ca o sursă de valori umaniste și moralitate.

Bibliografie:
Sanda Golopenția-Eretescu, „Henri Wald: Limbaj și valoare,” Studii și cercetări lingvistice 6 (1975): 619–624;
Ion Ianoși, „Elogiul vorbirii,” Adevărul literar și artistic 553 (2001): 1;
Alexandru Singer, „Contribuția lui Henri Wald la cultura și filosofia românească,” Studia Judaica (Cluj) 11–12 (2004): 220–225;
Henri Wald, Înțelesuri iudaice (București, 1995);
Henri Wald, Confesiuni, ed. Alexandru Singer (București, 1998).

Sursa: https://encyclopedia.yivo.org/article/2038