Henri Mathias Berthelot, general al armatei franceze

Henri Mathias Berthelot (n. 7 decembrie 1861, Feurs, Loire, Franța – d. 28 ianuarie 1931, Paris, Île-de-France, Franța) a fost un general al armatei franceze, cunoscut pentru rolul său în Primul Război Mondial ca șef de stat major al mareșalului Joseph Joffre, comandantul suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest. Se spune că Berthelot avea un suflet românesc.

Născut în Feurs, în departamentul Loire, Berthelot a absolvit Universitatea Saint Cyr, promoția „Egipt” (1881). Cariera sa militară a început în Algeria, continuând în Tonkin. A fost diplomat și a urmat cursurile Școlii Superioare de Război (1893). În ianuarie 1906, devine ofițer de ordonanță al generalului Brugere, vicepreședinte al Consiliului Superior de Război și secretar al comitetului de stat major.

Promovat general de brigadă în decembrie 1913, a fost convocat de generalul Joffre ca adjunct al generalului Castelnau, primul adjunct la statul major general al armatei. A fost responsabil cu reformarea armatei, ceea ce i-a adus numeroase antipatii. La mobilizare, Berthelot, în calitate de adjunct al lui Joffre, a contribuit la elaborarea planurilor de luptă inițiale, bazate pe o strategie ofensive. Deși a avut divergențe cu Joffre, a jucat un rol activ în victoria de pe Marna.

Numit general de divizie pe 30 noiembrie 1914, Berthelot a preluat comanda celui de-al 5-lea grup de divizie de rezervă și, din 3 august 1915, a comandat cel de-al 32-lea corp de armată în Champagne. În 1916, trupele sale au luptat cu bravură la Verdun, un moment marcat de glorie pentru armata franceză. Ulterior, Joffre a decis să-l trimită în România pentru a reorganiza armata română, la cererea Bucureștiului.

Berthelot și echipa sa de militari francezi au organizat, în iarna anului 1916-1917, reconstrucția armatei române. Performanța armatei române în bătăliile din vara anului 1917 (Mărăști, Mărășești, Oituz) se datorează, în parte, eforturilor Misiunii Berthelot. Cu toate acestea, generalul nu a reușit să formeze o nouă armată în Rusia și nici să oprească prăbușirea frontului rusesc din cauza revoluției bolșevice. Totuși, acțiunile sale diplomatice au contribuit la menținerea unui front oriental pentru câteva săptămâni, facilitând astfel pregătirea aliaților pentru ofensiva Ludendorff din vest.

După semnarea păcii de la București, Berthelot a fost expulzat din România, dar a reușit să-l informeze pe regele Ferdinand despre iminenta semnare a armistițiului din 11 noiembrie. Această informație a permis României să declare din nou război și să se alăture învingătorilor cu o zi înainte de negocierile de pace de la Versailles și Trianon.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Mathias_Berthelot#/media/Fi%C8%99ier:Henri_Berthelot.jpg

Berthelot a revenit triumfal la București pe 1 decembrie 1918, alături de Regele Ferdinand, Regina Maria și generalii români.

Angajamentul său față de România a generat tensiuni cu superiorii săi, inclusiv cu generalul Franchet d’Esperey și cu președintele Georges Clemenceau. În iulie 1918, generalul Foch i-a încredințat comanda celei de-a V-a Armate, participând la bătăliile de la Reims și Eparnay. După înfrângerea germanilor, a fost trimis în misiune în Balcani și a fost numit guvernator militar la Metz, iar ulterior la Strasbourg, unde a rămas până în 1923.

Berthelot a contribuit la înființarea locurilor de memorie românești în Franța, cum ar fi cimitirul de la Soultzmatt, unde sunt înmormântați peste 680 de prizonieri români. A rămas apropiat de suveranii români, Ferdinand și Maria, vizitându-i la București.

Decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare și cu Crucea de război, generalul Berthelot a fost numit „cetățean de onoare al României”. S-a stins din viață pe 29 ianuarie 1931, iar rămășițele sale se află la Nervieux, lângă Saint Étienne.

Memoria misiunii Berthelot reflectă relațiile franco-române și fluctuațiile politicii interne românești. Între 1918 și 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, s-au înregistrat mai multe faze, cu o recunoștință predominantă în timpul vieții lui Berthelot, urmată de o vizibilă uitare în perioada stalinistă, și de o reabilitare parțială în perioada comunistă. În perioada postcomunistă, amintirea misiunii Berthelot a fost marcată de controverse și interpretări variate.

Membrii misiunii Berthelot au fondat o asociație numită „Poftim!”, continuând să viziteze România până la jubileul bătăliei de la Mărășești. Ultimul dintre ei a murit în anii ’80, iar o dată cu dispariția sa, a încetat și publicația „Poftim!”, care îi menținuse în contact timp de zeci de ani.

Sursa: https://historia.ro/