Henri Focillon, istoric de artă francez

Henri Focillon (n. 7 septembrie 1881, Dijon, Franța – d. 3 martie 1943, New Haven, Connecticut, Connecticut, SUA) a fost un istoric de artă francez și teoretician francez. Născut în Dijon, Franța, și decedat în New Haven, SUA, Focillon a contribuit semnificativ la studiul artei romanice și al sculpturii medievale. A fost fiul gravorului Victor-Louis Focillon și a crescut într-un mediu artistic alături de personalități precum Edouard Vuillard și Auguste Rodin.

Focillon a urmat studii la Lycée Charlemagne și Lycée Henri IV, iar între 1901 și 1905 a studiat filologia la École Normale Supérieure, obținând diploma în 1906. Cariera sa universitară a început ca profesor la diferite licee din Franța, dar mai târziu a devenit profesor de istoria artei la Universitatea din Lyon, unde a fost și director al Musée des Beaux-Arts.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Focillon#/media/Fi%C8%99ier:Henri_Focillon.jpg

De-a lungul carierei sale, Focillon a scris lucrări remarcabile despre arta budistă, Benvenuto Cellini și Piranesi. În 1924, i-a succedat lui Émile Mâle ca director de arheologie medievală la Sorbona, concentrându-se pe arta medievală și influențând generații de studenți. În această perioadă prolifică, a publicat lucrări precum „L’Art des Sculpteurs Romans” și „La Vie des Formes”, care i-au consolidat reputația internațională.

Focillon a avut o legătură strânsă cu România, fondând în 1923 Institutul Francez din București. După ce a acceptat o catedră la Universitatea Yale, a rămas în SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unde a continuat să predea și să scrie. A fost, de asemenea, bursier la Dumbarton Oaks, iar printre lucrările sale postume se numără „Moyen Âge, Survivances et Réveils” și „Témoignage pour la France”.

Focillon a avut un impact profund asupra istoriei artei, formând studenți care au devenit istorici de artă remarcabili. Stilul său formalist, inspirat de teorii ale „dezvoltării ciclice a formelor”, a fost influențat de gânditori precum Heinrich Wölfflin și Henri Bergson.

Sursa: https://arthistorians.info/focillonh/