Jurnal FM 
Heike Kamerlingh Onnes, fizician neerlandez
#Postat de Carmen Vintu on februarie 21, 2026
Heike Kamerlingh Onnes (21 septembrie 1853, Groningen – 21 februarie 1926, Leiden) a fost un fizician neerlandez și profesor la Universitatea din Leiden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1913 „pentru investigațiile sale asupra proprietăților materiei la temperaturi joase, care au condus, între altele, la obținerea heliului lichid”.
Onnes a fondat în 1882 laboratorul criogenic din Leiden, unde a atins pentru prima dată temperaturi apropiate de zero absolut și a lichefiat heliul în 1908. În 1911, folosind heliul lichid, a descoperit supraconductibilitatea măsurând rezistența electrică a mercurului, care la 4,2 K scade brusc la zero. De asemenea, a studiat fenomenul opalescenței critice împreună cu W.H. Keesom.
Și-a început studiile la Universitatea din Groningen (B.Sc. 1871, M.Sc. 1878, Ph.D. 1879), apoi a urmat cursuri cu Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff la Heidelberg. Din 1882 până în 1923, a fost profesor de Fizică Experimentală și Meteorologie la Leiden, unde a condus un laborator recunoscut internațional și a atras numeroși cercetători.
A fost căsătorit cu Maria Adriana Wilhelmina Elisabeth Bijleveld și a avut un fiu, Albert. Onnes a fost membru al unor academii și societăți științifice din Olanda, Marea Britanie și Statele Unite, iar contribuțiile sale au fost comemorate prin premii, cratere lunare și numele laboratorului din Leiden.
Printre publicațiile sale se numără lucrări fundamentale despre fluide, heliu lichid și supraconductibilitate, care au stat la baza criogeniei moderne și a cercetării materialelor la temperaturi extrem de joase.
