Haralamb Zincă, autor român de romane polițiste

Haralamb Zincă, pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman (n. 4 iulie 1923, Roman – d. 24 decembrie 2008, București), a fost un prolific autor român de romane polițiste, literatură de spionaj și cărți-document, fiind considerat un veritabil maestru al thrillerului românesc.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Haralamb_Zincă#/media/Fișier:Haralamb_Zincă.jpg

S-a născut în orașul Roman, fiind fiul lui Iosif și Carolina Zilberman (n. Sielberman). Între 1934 și 1940 a fost ucenic la București, iar după război a activat ca bibliotecar la ARLUS (1945–1946), apoi ca activist politic și sindical între 1946–1950. A ocupat diverse funcții editoriale: redactor-șef adjunct la revistele Tânărul scriitor și Luceafărul, redactor la Viața Românească și secretar responsabil de redacție la Gazeta literară (1962–1966). Din 1967, a fost director al Casei Uniunii Scriitorilor din București.

A debutat editorial în 1950 cu nuvela „Primăvara”, marcând începutul unei cariere îndelungate și prolifice. A publicat peste 50 de volume, cuprinzând povestiri, nuvele și romane polițiste, dar și jurnale de front, anchete sociale și cărți-document.

Printre cele mai cunoscute lucrări se numără:

• „Moartea vine pe bandă de magnetofon” (1966) – ecranizată în 1978 sub titlul Un om în loden,
• „Un glonte pentru rezident” (1975),
• „Crima de la 217” (1970),
• „O crimă aproape perfectă” (1991),
• „Ochii doctorului King” (1968),
• „Glonțul de zahăr” (1981).

A îmbinat adesea elementele de investigație cu analiza socială, ilustrând teme precum războiul, spionajul, viața cotidiană în perioada comunistă și frământările individului în fața istoriei.

A scris și volume de non-ficțiune și cercetare istorică, precum:

• „Și a fost ora H” (1971),
• „Ultima noapte de război, prima zi de pace” (1985),
• „Spion prin arhive secrete” (1993),
• „Noiembrie însângerat” (2000),
• „Destinul căpitanului Iamandi” (1982).

Zincă a tradus, de asemenea, din autori ruși precum Vasili Ajaev, Iuri Bondarev și K. Rukiah.

În ultimii ani ai vieții, Haralamb Zincă a suferit de boala Alzheimer și a trăit în relativă uitare. A murit pe 24 decembrie 2008, la București, și a fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc de lângă stația de metrou Eroii Revoluției.

Fiul său, Andrei (Abraham) Zincă, este regizor și trăiește în Statele Unite, unde s-a remarcat în domeniul producției de telenovele latino-americane.

Distincții

• Ordinul Muncii clasa a III-a (1959) – pentru contribuția sa la dezvoltarea culturii în R.P.R.
• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România” (1961) – pentru activitatea sa politică și culturală.