Gustave Flaubert a fost un romancier francez, cunoscut mai ales datorită romanului Madame Bovary, operă capitală pentru literatura secolului al XIX-lea

Anii maturității

Flaubert o cunoaște la Trouville pe Elisa Schelesinger, soția (nelegitimă mult timp) a unui afacerist, în vârstă de 26 de ani, femeie de o cinste și de o puritate ireproșabilă, care rămâne toată viața marea pasiune a scriitorului; episodul întâlnirii este povestit amănunțit în „Memoriile unui nebun„, unde tânăra doamnă se numește Marie; ea va deveni modelul lui Marie în „Educația sentimentală„.

„Memoriile unui nebun„, roman terminat în 1838, este un jurnal al crizei sentimentale pe care o traversează un adolescent exaltat; este vizibilă influența „Confesiunilor” lui J. J. Rousseau, a „Confesiunii unui copil al secolului” a lui A. de Musset (apărută chiar în același an), iar ecourile ei se vor răsfrânge tardiv în „Confesiunea lui Claude„, primul roman a lui Émile Zola.

În 1837 scrie povestiri fantastice („Vis de infern„, „Quidquid volueris„), romanul „Pasiune și virtute„, în care se schițează portretul doamnei Bovary, iar în 30 martie, apare în revista „Colibri” povestirea „O lecție de istorie naturală„, care aduce un ton nou, satiric, antiburghez, caracteristic întregii creații realiste flaubertiene.

Opera

• 1857: Doamna Bovary („Madame Bovary”), operă capitală pentru literatura secolului al XIX-lea;
• 1862: Salammbô, roman ce evocă un episod din istoria Cartaginei;
• 1870: Educația sentimentală („L’Éducation sentimentale”), roman ce dezbate tema iluziilor pierdute în viață;
• 1874: Ispitirea sfântului Anton („La Tentation de Saint Antoine”), caracterizată printr-un realism halucinatoriu;
• 1881: Bouvard și Pécuchet („Bouvard et Pécuchet”), roman neterminat, apărut postum, satiră la adresa stupidității umane.