Guglielmo Marconi, inginer și fizician italian

Guglielmo Marconi, (25 aprilie 1874, Bologna – 20 iulie 1937, Roma), a fost un inginer și fizician italian, cunoscut drept inventatorul telegrafiei fără fir și al antenei de emisie legate la pământ (unde radio). În 1909, a primit Premiul Nobel pentru Fizică împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Guglielmo_Marconi#/media/Fișier:Guglielmo_Marconi.jpg

Marconi s-a născut la Bologna, al doilea fiu al lui Giuseppe Marconi și Anniei Jameson, de origine irlandeză. A studiat la Bologna, Florența și Livorno.

Invenții și realizări

• În 1894 a efectuat prima transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu, brevetat în 1896.
• În 1901 a realizat prima comunicare telegrafică transatlantică fără fir.
• A mai inventat un detector magnetic (1902) și o antenă direcțională orizontală (1905).

Interesul lui Marconi pentru electricitate și știință a fost stimulat de descoperirile lui Heinrich Hertz (1888), care demonstrase radiațiile electromagnetice, și de profesorul Augusto Righi, care i-a permis să studieze acest domeniu la Universitatea din Bologna.

Marconi și-a construit mare parte din echipament în podul casei sale de la Villa Griffone, în Pontecchio, Italia. Obiectivul său era să creeze un sistem practic de telegrafie fără fir, pentru a transmite telegrame fără cabluri.

Sistemul său combina mai multe tehnologii existente, îmbunătățindu-le și unificându-le:

• Oscilator simplu inspirat de Righi și Hertz;
• Cablu plasat la înălțime deasupra solului;
• Detector de semnale modificat după dispozitivul lui Edouard Branly;
• Cheie de telegraf pentru codul Morse;
• Registru telegraf pentru înregistrarea mesajelor pe hârtie.

Alți cercetători testaseră dispozitive similare, dar Marconi a reușit să obțină transmisii pe distanțe mult mai mari, realizând succesul comercial al tehnologiei fără fir.

Surse:

• Dicționar cronologic al științei și tehnicii universale, St. Balan, 1979
• Dictionary of Scientists, John Daintith & Derek Gjertsen, Oxford University Press, 1993–1994.