Jurnal FM 
Grigore Nandriș, lingvist, filolog și memorialist român
#Postat de Carmen Vintu on martie 2, 2026
Grigore Nandriș (n. 17 ianuarie 1895, satul Mahala, Bucovina – d. 2 martie 1968, Kew, Marea Britanie) a fost un lingvist, filolog și memorialist român, profesor la universitățile din Cernăuți, Cracovia, București, Londra și Oxford.
Grigore Nandriș s-a născut într-o perioadă în care relațiile româno-polone erau în plină dezvoltare. A început studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din București în 1915, însă acestea au fost întrerupte de Primul Război Mondial. După terminarea războiului, a finalizat studiile în 1919 și s-a specializat în filologie slavă și indoeuropeană la Universitatea din Viena, sub îndrumarea profesorilor V. Vondrák și Paul Kretschmer. Între 1920 și 1923, a fost lector de limba română la Universitatea din Cracovia, unde a continuat studiile de slavistică cu renumiți profesori polonezi, precum Kazimierz Nitsch și Jan Rozwadowski. În 1922 a obținut doctoratul cu teza Postacie czasownika w Evangeliarium Putnanum (Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna), lucrare publicată ulterior în „Codrul Cosminului”.
După întoarcerea în țară, a predat la Colegiul Pregătitor din Cernăuți și, în 1923, a obținut o bursă la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, înființată de Nicolae Iorga. A studiat la École Pratique des Hautes Études și la École des Langues Orientales Vivantes, unde a participat la cursurile profesorilor Antoine Meillet, A. Mazon și Mario Roques.
Sursa foto: AI Generated
În 1925, Nandriș s-a întors în țară și a predat la Școala Normală. În 1926, a devenit profesor asociat de filologie slavă la Universitatea din Cernăuți, iar în 1929 a fost titularizat pe această funcție. În același an, a fost ales președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, funcție pe care a ocupat-o până în 1942. De asemenea, a fost activ în Polonia, fiind apreciat de intelectualitatea poloneză. În 1940, a devenit deputat de Suceava în gruparea liberală.
În 1937, Grigore Nandriș s-a căsătorit cu Mabel W. Farley. În 1940, a fost trimis într-o misiune oficială în Dublin, pentru a înființa un consulat român, dar războiul l-a blocat în Irlanda, unde a lucrat la o școală pentru pregătirea ofițerilor englezi care urmau să fie parașutați în România și a susținut emisiuni la Radio BBC.
În 1945, a fost titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra și, din 1946, a predat filologie slavă la Universitatea Oxford. În 1947, a devenit membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge și, în toamna aceluiași an, a fost numit profesor titular la Universitatea din Londra, unde a rămas până în 1963. A fost, de asemenea, președinte al Asociației Ziariștilor și Publiciștilor Români din Marea Britanie.
Nandriș a fost influențat profund de Antoine Meillet, iar studiile sale lingvistice au fost influențate de teoria lingvistică a acestuia. Printre lucrările sale de referință se numără Unitatea lingvistică a popoarelor slave (1927), Păstoritul românesc în Carpații polonezi (1931), și Aspectul verbal în Evangheliarul slav de la Putna (1931). Nandriș a fost interesat în mod deosebit de relațiile lingvistice româno-slave și a contribuit semnificativ la cunoașterea limbii slave bisericești și a influenței slave asupra limbii române.
Pe lângă cercetările sale lingvistice, Nandriș a adus și contribuții importante în domeniul studiilor de artă și relații culturale. A publicat lucrări precum Documente românești în limba slavonă din mănăstirile Muntelui Athos (1937) și The Historical Dracula (1966). În ultimii ani de viață, a fost preocupat de pictura murală din Bucovina și a redactat lucrarea Christian Humanism in the Neo-Byzantine Mural Painting of East Europe (1970).
Lucrări importante (selectiv)
- Les diphtongues à liquides dans les éléments slaves du roumain, Cernăuți, 1925
- Documente românești în limba slavonă din mănăstirile Muntelui Athos, București, 1937
- The Beginning of Slavonic culture in the Romanian Countries, în Slavonic and East European Review, 1946
- Handbook of Old Church Slavonic, Londra, 1959 (7 ediții între 1965 și 1977)
- Christian Humanism in the Neo-Byzantine Mural Painting of East Europe, Wiesbaden, 1970 (postum)
Grigore Nandriș a murit pe 2 martie 1968, la Londra, lăsând o moștenire importantă în domeniile lingvisticii și al studiilor culturale.
