Grigore Ionescu, arhitect român și istoric al arhitecturii românești

Grigore Ionescu (n. 11 ianuarie 1904, Florești, Prahova – d. 26 iunie 1992, București) a fost un important arhitect și istoric al arhitecturii românești, profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București și membru titular al Academiei Române din 1992.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ionescu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Printre lucrările sale arhitecturale se numără:

• Spitalul „Emilia Irza” din București,
• Facultatea de Drumuri și Poduri a Institutului de Construcții din București,
• Sanatoriul TBC Bârnova din Iași.

Activitatea sa științifică s-a concentrat pe istoria arhitecturii românești și pe protejarea patrimoniului național, fiind autorul primei istorii complete a arhitecturii românești din literatura de specialitate. Între 1931–1933, a fost bursier al Școlii Române din Roma.

În 1971, i-a fost conferit Ordinul Meritul Științific clasa I pentru merite deosebite în dezvoltarea culturii românești, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român.

Lucrări principale:

• Istoria arhitecturii românești (1937)
• București. Ghid istoric și artistic (1938)
• Curtea de Argeș. Istoria orașului prin minunile lui (1939)
• Byzance et l’architecture religieuse en Roumanie (1944)
• Bucarest, la ville et ses monuments (1956)
• Arhitectura populară românească (1957)
• Arhitectura în Valahia, Moldova și Transilvania în veacurile XII–XIX (1966)
• Arhitectura în România. Perioada anilor 1944–1969 (1969)
• Les rapports de l’architecture roumaine médiévale avec l’art des pays balkaniques et du Proche-Orient (1970)
• Les fortifications antiques et médiévales sur le territoire de la Roumanie… (1970)
• Histoire de l’architecture en Roumanie, de la préhistoire à nos jours (1972)

A rămas în istoria arhitecturii românești ca un erudit și cercetător pasionat, cu o contribuție semnificativă la documentarea și valorificarea patrimoniului național.