Jurnal FM 
Grigore Constantin Moisil (n. 10 ianuarie 1906, – d. 21 mai 1973), matematician român, considerat părintele informaticii românești
#Postat de Carmen Vintu on mai 21, 2021
Grigore Constantin Moisil (n. 10 ianuarie1906, Tulcea, România – d. 21 mai1973, Ottawa, Ontario, Canada) a fost un matematician român, considerat părintele informaticii românești în urma inventării circuitelor electronice tristabile, și datorită contribuțiilor sale în pregătirea profesională a primilor informaticieni din România.
Străbunicul său, Grigore Moisil, a fost paroh la Năsăud și vicar episcopal greco-catolic pentru ținutul Rodnei, unul din întemeietorii primului liceu românesc din Năsăud. Tatăl său, Constantin Moisil a fost profesor de istorie, arheolog, numismat, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei și membru de onoare al Academiei Române. Mama sa, Elena a fost institutoare la Tulcea, apoi directoarea școlii „Maidanul Dulapului”, azi Școala Nr. 74 „Ienăchiță Văcărescu” din București.
Urmează școala primară la București, iar studii liceale la Vaslui (Liceul Teoretic Mihail Kogălniceanu) și București (liceul Spiru Haret) între anii 1916-1922.
În anul 1923 intră ca student la Facultatea de Matematică la Universitatea din București. În anul 1924 intră ca student la Politehnică, secția construcții, deși o chemare mai puternică îl menține legat de Facultatea de Matematică, unde îi are ca profesori pe Dimitrie Pompeiu, mentorul său, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu. Grigore C. Moisil a fost în același timp student al Politehnicii și al Universității din București. In anul 1929 părăsește Politehnica, deși se afla student în anul IV. In același an își susține teza de doctorat în matematică Mecanica analitică a sistemelor continue, în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica. Teză este publicată, tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris și va fi apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy.
În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la Sorbona cu mari matematicieni. În anul 1931 susține EXAMENUL DE DOCENȚĂ.
Moisil la masa de lucru
În 1932 se reîntoarce în țară, devine profesor provizoriu la Universitatea din Iași apoi Conferențiar universitar în 1935, și Profesor universitar în 1939. Locuiește timp de 10 ani în Iași, Ține primul curs de algebră modernă din România, „Logica și teoria demonstrației”, la Universitatea din Iași. Cercetările sale de logică au stat la baza unei puternice școli de matematică în țară și peste hotare
În perioada ieșeană deasemenea publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice. A elaborat metode noi de analiză și sinteză a automatelor finite și a avut contribuții valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate.
În 1941 un post de profesor universitar devine disponibil la Universitatea din București. Patru remarcabili matematicieni români se înscriu la concurs: Gheorghe Vrănceanu, Dan Barbilian, Miron Nicolescu, și Grigore MoisilMinisterul Educației creeaza patru posturi de profesor la Universitatea din București, și îi angajează pe toți patru. Moisil își ia în primire postul în anul academic 1941-1942.
În anii 1940-1950 publică intensiv în domeniul circuitelor electronice.
În anii 1950 devine pasionat de domeniul informaticii. Moisil și-a folosit influența științifică să încurajeze oamenii de știință români în studiul domeniului calculatoarelor.
Moisil a sprijinit realizarea primelor calculatoare românești, contribuind la instalarea primului calculator de construcție românească în 1957 la Institutul de Fizică Atomică. Universitatea din București a devenit una dintre primele zece universități din lume care aveau un centru de calcul.
A avut contribuții remarcabile la dezvoltarea informaticii și la formarea primelor generații de informaticieni. În anii 1960, a început să țină cursuri de logică matematică și la alte facultăți din afara Universității din București, inclusiv la Politehnica din București, de unde a recrutat și a pregatit inițial ca cercetători pe viitorii oameni de știință Paul Cristea, Petre Dimo, Ion Filotti, și Gheorghe Mărâi. De asemenea, Moisil este cel care a avut ideea introducerii liceelor și facultăților de informatică în România, idee pusă în practică de prietenul său Mircea Malița, Ministru al Invățământului.
Viața sa dedicată matematicii și informaticii l-a consacrat ca un extraordinar om de știință și profesor. Era înzestrat cu un deosebit simț al umorului.Există multe vorbe de duh și anecdote cu Moisil. Multe se găsesc în cărțile pe care le-a scris, sau în cele care s-au scris despre el.
Grigore Moisil pe un timbru românesc
A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România. Ca membru al Academiei Române, în 1969-1971 a intrat în conflict cu familia dictatorului comunist român, când Moisil s-a opus în mod deschis („Hai să fim serioși”) admiterii în academie a soției dictatorului. În secvență rapidă, a fost scos la pensie, iar grupul său de cercetare a fost dezmembrat.
În aprilie 1973, profesorul Grigore Moisil a plecat însoțit de soția lui, Viorica Moisil, într-o călătorie de o lună și jumătate în Canada și Statele Unite ale Americii, pentru a ține un șir de conferințe. A fost invitat, ca în alte dăți, la universități de renume pentru a vorbi despre subiectul său preferat: logică matematică. În timpul acestei călătorii, pe 21 mai 1973, după ce vizitase o expoziție de artă eschimosă la Ottawa, a decedat subit, la 67 de ani.
În 1996, societatea internationala a inginerilor in electronica IEEE i-a acordat distincția rară de Computer Pioneer Award (post-mortem).
Sursa: Wikipedia.
