Grigore Alexandru Benetato, medic, fiziolog și academician român

Grigore Alexandru Benetato (18 noiembrie 1905, Ialoveni – 9 iunie 1972, București) a fost un medic român de renume mondial, specialist în fiziologie și patofiziologie, profesor la Facultățile de Medicină din Cluj și București, director al Institutului de Fiziologie „D. Danielopolu” și membru titular al Academiei Române. A fost apreciat pentru contribuțiile sale majore în studiul glandelor endocrine, fiziologiei musculare, sistemului nervos, imunologiei, alimentației și conservării sângelui. În anii postbelici s-a implicat și în viața publică, fiind fondator al ARLUS și deputat în Marea Adunare Națională (1952–1957).

Sursa foto: www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Benetato#/media/Fișier:Grigore_Benetato.jpg

A urmat Liceul „Alexandru Donici” din Chișinău, iar în perioada 1923–1929 a studiat medicina la Cluj, unde și-a susținut doctoratul cu o lucrare dedicată metabolismului lipidelor. Între 1931–1932 a efectuat stagii de specializare în Germania, la Berlin și Heidelberg, în laboratoarele unor savanți de prestigiu, inclusiv cel al lui Otto Meyerhof, laureat al Premiului Nobel.

La Cluj a parcurs toate treptele didactice: preparator, asistent, lector și apoi profesor titular de fiziologie (1937–1958). Din 1958 până la moartea sa a condus Catedra de fiziologie a Facultății de Medicină din București. A format generații întregi de specialiști remarcabili în fiziologie, fiziopatologie, farmacologie și biofizică.

Benetato a realizat cercetări importante în numeroase domenii: fiziologia glandelor endocrine, fiziologia sistemului nervos, mecanisme neuro-endocrine, fiziologia efortului, biochimia musculară, medicina muncii și medicina aerospațială.

Una dintre cele mai cunoscute realizări este experimentul „capul bicanin izolat”, conceput împreună cu Cornel Opriș și Ion R. Baciu, prezentat cu mare succes la Congresul Internațional de Fiziologie de la Bruxelles (1956). Această metodă a atras atenția centrelor științifice din întreaga lume.

A demonstrat mecanisme colinergice, adrenergice și serotoninergice în reglarea centrilor hipotalamici, a studiat rolul vasopresinei în activarea sistemului nervos central, iar cercetările sale au clarificat mecanismele neuro-endocrine ale reacțiilor imuno-biologice. De asemenea, a analizat adaptarea organismului la efort, la temperaturi ridicate, metabolismul cerebral în efort și parametrii fiziologici ai sportivilor.

Grigore Benetato a fost membru corespondent (1949) și apoi membru titular (1955) al Academiei Române, președinte al Secției de Medicină a Academiei, președinte al Societății de Fiziologie și al Uniunii Societăților de Științe Medicale. A fost membru în importante societăți științifice internaționale, precum Societatea de Chimie Biologică din Paris, Societatea Regală de Medicină din Londra și Academia de Astronautică din Paris.

Printre distincțiile primite se numără: Premiul Oroveanu al Academiei Române, Premiul de Stat (1953), Crucea „Meritul Sanitar”, titlul de „Medic Emerit” și Ordinul „Steaua Republicii Populare Române”.

O stradă din Cluj-Napoca îi poartă astăzi numele.

Benetato a publicat tratate, monografii și peste 400 de articole științifice. Printre lucrările importante se numără:

• Efortul fizic în lumina cercetărilor de laborator (1932)
• Elemente de fiziologie medicală (1934) – premiată de Academia Română
• Considerațiuni generale asupra fiziologiei efortului fizic (1938)
• Sistemul nervos central și funcțiunea de apărare (1944)
• Elemente de fiziologie normală și patologică (1962, 2 vol.)
• Metodele bioradiotelemetrice în medicină (1971).