Gleb Drăgan, inginer și academician român

Gleb Drăgan (născut Gleb Draganov la 6/19 iulie 1920, în Tătar Copceac, județul Cahul, Regatul României – decedat la 24 octombrie 2014, România) a fost un inginer și academician român de origine găgăuză, membru titular al Academiei Române din 2004.

S-a născut într-o familie de învățători, tatăl său fiind primar al orașului Comrat și membru al Partidului Național-Țărănesc, deportat în 1941 în regiunea Ivdel din Urali, în timp ce mama sa a fost deportată în Siberia. Gleb Drăgan și fratele său, Boris, erau de origine găgăuză, iar Gleb a devenit una dintre personalitățile marcante ale acestei comunități.

Mai multe detalii

Gleb Drăgan

PheonixRo – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:GlebDragan2.jpg
• Creată: 4 aprilie 2011
• Încărcată: 6 martie 2017

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gleb_Drăgan#/media/Fișier:GlebDragan2.jpg

A urmat liceul la Comrat și Tighina, pe care l-a absolvit în 1939, apoi a început studiile la Facultatea de Electromecanică din Timișoara. După izbucnirea războiului, și-a continuat studiile la Odessa și Timișoara, obținând diploma cu mențiunea „Magna cum laude” și fiind șef de promoție. În paralel, a urmat cursuri la Facultatea de Matematică din Cluj, refugiată la Timișoara. În 1958, și-a susținut doctoratul în domeniul tehnicii tensiunilor înalte.

După absolvire, a lucrat la Societatea „Astra Română” din Câmpina și la Societatea de Gaz și Electricitate. În 1948 a devenit cercetător la Institutul de Studii și Proiectări Energetice, iar din 1958 a fost cadru didactic la Institutul Politehnic din București, unde a contribuit la dezvoltarea tehnicii tensiunilor înalte și a înființat un laborator dedicat acestui domeniu. A parcurs toate etapele carierei universitare, ajungând decan al Facultății de Energetică între 1963 și 1971.

A avut contribuții științifice importante în domeniile electrostaticii, descărcării corona, trăsnetului și supratensiunilor atmosferice și de comutație. A publicat 12 cărți de specialitate și peste 230 de lucrări științifice, dintre care 80 în străinătate. A fost coautor al lucrării de referință „Tehnica tensiunilor înalte”.

Pe plan internațional, a fost membru în numeroase societăți și reviste științifice și a susținut cursuri la universități din străinătate. A fost, de asemenea, președinte al Diviziei de Istoria Științei din cadrul Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și membru titular în 2004, conducând ulterior Secția de Științe Tehnice. A fost membru al Academiei de Științe Tehnice din România și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

Pentru meritele sale, a primit titlurile de doctor honoris causa al Universității Tehnice din Moldova și al Universității din Oradea, precum și Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler, în 1991.

A fost autorul unui număr impresionant de lucrări științifice și dicționare explicative dedicate științei și tehnologiei, acoperind domenii variate precum electrotehnica, energetica, ecologia, industria alimentară, textilă și transporturile. Prin activitatea sa, Gleb Drăgan a rămas una dintre figurile emblematice ale științei românești din secolul XX.