Giorgio Vasari, pictor, arhitect și istoric de artă italian

Giorgio Vasari (n. 30 iulie 1511, Arezzo, Republica Florentină – d. 27 iunie 1574, Florența, Marele Ducat de Toscana) a fost un pictor, arhitect și istoric de artă italian, cunoscut în special pentru lucrarea sa de referință: „Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre” („Vite de’ più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a’ tempi nostri”), publicată în 1550 și 1568.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Giorgio_Vasari#/media/Fișier:Zucchi,Jacopo–Vasari,_Giorgio-_Uffizi_ICCD.jpg

Vasari s-a născut la 30 iulie 1511 în Arezzo, Toscana, ca fiu al lui Antonio Vasari și al Maddalenei Tacci. A început să studieze arta sub îndrumarea pictorului francez Guillaume Marcillat, care a lucrat la vitraliile Domului din Arezzo. În 1524, Vasari se mută la Florența, unde a lucrat în atelierul lui Andrea del Sarto și a studiat la Academia de desen a lui Baccio Bandinelli. În 1529, a început să frecventeze atelierul lui Raffaello da Brescia, alături de Francesco Salviati, și a luat lecții de oreficerie de la Vittore Ghiberti.

În perioada 1536-1539, Vasari călătorește prin Italia, vizitând Roma, Arezzo, Florența și Veneția. A realizat portrete, printre care cel al ducelui Alessandro de’ Medici, o lucrare religioasă pentru schitul din Camaldoli și o alegorie a Concepției Imaculate pentru biserica „St. Apostoli” din Florența.

În 1550, Vasari publică prima ediție a operei sale celebre, „Vite de’ più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani…”, o lucrare în care sunt adunate informații despre viața și opera marilor artiști ai Renașterii. În această perioadă, a intrat în contact cu Michelangelo, care l-a încurajat să se dedice și arhitecturii.

În 1554, Vasari se stabilește la Florența, unde este angajat de ducele Cosimo I de’ Medici pentru lucrări de arhitectură și urbanism. Printre realizările sale se numără restructurarea „Palazzo Vecchio” și construcția „Palazzo degli Uffizi”, clădire administrativă care ulterior devine una dintre cele mai faimoase galerii de artă. În 1563 începe lucrările de frescă pentru decorarea salonului „di Cinquecento” din Palazzo Vecchio, iar în 1565 proiectează „Corridoio Vasariano”, un coridor care leagă „Palazzo Vecchio” de „Palazzo Pitti” și care traversa râul Arno.

În 1568, Vasari publică a doua ediție a operei sale „Vite de’ più eccellenti…”, adăugând noi informații și extinzând considerabil lucrarea. Această ediție rămâne un punct de referință esențial în istoria artei.

În 1570, a fost invitat la Roma de papa Pius al V-lea pentru a picta trei capele în palatul Vaticanului: Capella di San Michele, San Pietro Martire și Santo Stefano. În 1573, a realizat desenele pentru decorarea cupolei Domului din Florența, realizat de Filippo Brunelleschi. Giorgio Vasari a murit pe 27 iunie 1574, la vârsta de 63 de ani, în Florența. Casa sa din Arezzo a fost transformată într-un muzeu dedicat vieții și operei sale.

Galerie de imagini

• Giorgio Vasari: Prorocul Elisei, 1566 – Galleria degli Uffizi, Florența
• Coperta cărții „Vite de’ più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani…”, ediția 1568
• Prima pagină a propriei sale biografii.