Gica Iuteș, prozatoare română

Gica Iuteș, pe numele real Elena-Georgeta Drăgoi (n. 17 septembrie 1925, Bârlad, Tutova, România – d. 2018), a fost o prozatoare română, cunoscută pentru cărțile sale destinate copiilor.

Născută pe 17 septembrie 1925 în Bârlad, județul Tutova (în prezent parte a județului Vaslui), Gica Iuteș era fiica subofițerului tehnician Vasile Iuteș și a Mariei Iosipescu. Între 1932 și 1936, a urmat școala primară, iar în perioada 1937-1945 a studiat la Liceul de Fete „Iorgu Radu” din Bârlad. După finalizarea studiilor liceale, a urmat cursurile Facultății de Filosofie, secția Sociologie, la Universitatea din București, absolvind în 1949.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gica_Iute%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Gica_Iutes_1978.jpg

De-a lungul carierei sale, a activat ca redactor la diferite publicații. În timpul facultății, a lucrat la revista Studentul român (1948), iar ulterior a fost angajată la Scânteia tineretului (1949), Pionierul (1950-1952), Tânărul scriitor (1954-1957) și Luceafărul (1958-1971). A colaborat, de asemenea, cu numeroase reviste precum Contemporanul, Gazeta literară, România literară, Revue Roumaine, Flacăra și România liberă.

Gica Iuteș a murit în 2018.

Debutul său literar a avut loc în 1949, în revista Studentul român, iar în anul următor a publicat prima sa carte, Să vă povestim despre noi… (1950), un volum de povestiri pentru copii, care a avut un succes notabil. În următoarele decenii, a publicat numeroase cărți pentru copii, inclusiv Inimoșii (1953), Praștia năzdrăvană (1955), Cei de la Crisanta (1960), Faima detașamentului (1963), Atențiune, Carolina! (1970), Răpirea Mietei (1977), Dabada și Nubanu (1978) și Măr roșu ca focul (1978).

Multe dintre lucrările sale au fost traduse în limbile germană, maghiară și rusă, fiind publicate atât în România, cât și în străinătate.

Inițial, proza sa pentru copii reflecta valorile morale promovate de regimul comunist, cu influențe din basmele populare, însă cartea Inimoșii (1953) demonstrează o tentativă de a se distanța de clișeele ideologice. Romanul Cei de la Crisanta (1960), ulterior revizuit și republicat sub titlul O stea din toate e a mea (1974), este un roman realist socialist care descrie viața grea a țăranilor și lupta împotriva fascismului din perspectiva unui copil orfan. În volumele ulterioare, cum ar fi Dabada și Nubanu (1978), se observă o mai mare sensibilitate și umor în scrierile sale.

Premii și distincții

De-a lungul carierei, Gica Iuteș a fost recompensată cu mai multe premii literare, printre care:

• Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1962)
• Premiul Consiliului Național al Pionierilor (1970)
• Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979, 1985)

Opera principală

1. Să vă povestim despre noi…, povestiri, Ed. Tineretului, București, 1950
2. Vlăstar-Voinicul, poveste, Ed. Tineretului, București, 1950
3. Cum am devenit stahanovist, București, 1953
4. Inimoșii, povestiri, Ed. Tineretului, București, 1953
5. Praștia năzdrăvană, povestiri, Ed. Tineretului, București, 1955
6. Băiatul și noaptea, povestire, Ed. Tineretului, București, 1957
7. Cei de la Crisanta, roman, Ed. Tineretului, București, 1960 (ed. revizuită: O stea din toate e a mea, Ed. Ion Creangă, București, 1974)
8. Faima detașamentului, povestiri, Ed. Tineretului, București, 1963
9. Atențiune, Carolina!, roman pentru tineret, Ed. Ion Creangă, București, 1970
10. Răpirea Mietei, povești, Ed. Ion Creangă, București, 1977
11. Măr roșu ca focul, povestiri, Ed. Ion Creangă, București, 1978
12. Dabada și Nubanu. Mic roman cu cei mai mici, Ed. Ion Creangă, București, 1978
13. Noi și arhimededoi, Ed. Ion Creangă, București, 1984
14. Atențiune, Carolina! S.O.S., Balaban!, Ed. Ion Creangă, București, 1992

Prin contribuțiile sale la literatura pentru copii, Gica Iuteș a rămas o figură marcantă în literatura română, recunoscută pentru sensibilitatea și dragostea sa față de cei mici.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gica_Iute%C8%99