Ghiță Licu, handbalist român

Ghiță Licu (n. 1 decembrie 1945, Fierbinți – d. 8 aprilie 2014) a fost un handbalist român de excepție, membru al echipei naționale a României, cu care a câștigat medalia de argint la Olimpiada de la Montréal în 1976 și medalia de bronz la Olimpiada de la München în 1972. Evoluând pe postul de pivot, Licu a avut o carieră de succes atât ca jucător, cât și ca antrenor.

Ghiță Licu a început să practice handbalul la secția „Tânărul Dinamovist” a clubului Dinamo București. La 18 ani, a fost promovat la echipa de seniori, unde și-a petrecut întreaga carieră. A fost selecționat în echipa națională în 1966, cu care a câștigat două titluri mondiale (1970 și 1974). În cariera internațională, a jucat 197 de meciuri și a înscris 328 de goluri. Considerat de Ștefan Birtalan drept „cel mai bun apărător al României”, Licu a rămas o figură emblematică în handbalul românesc.

A jucat pentru Dinamo până în 1980, cucerind numeroase trofee interne și internaționale, inclusiv Cupa Campionilor Europeni în 1965.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ghi%C8%9B%C4%83_Licu#/media/Fi%C8%99ier:Ghi%C8%9B%C4%83_Licu.jpg

După retragerea ca jucător, Licu a devenit antrenor la Dinamo București. În 1993, a plecat în Germania, unde a obținut succes cu echipa de tineret a SC Magdeburg, câștigând titlul național pentru această categorie în 1996. Ulterior, a devenit antrenor secund al echipei de seniori SC Magdeburg, contribuind la cucerirea primului titlu național al clubului în 2001 și a Ligii Campionilor EHF în 2002.

În 2006, s-a întors în România, după ce a antrenat echipe din Germania, consolidându-și reputația ca un tehnician valoros.

Palmares

Club

• Cupa Campionilor Europeni: Câștigător (1965)
• Campionatul Republican Categoria A: Câștigător (1965, 1966, 1978)
• Cupa României: Câștigător (1979)

Echipa națională

• Jocurile Olimpice:
  • Argint (1976)
  • Bronz (1972)
• Campionatul Mondial:
  • Aur (1970, 1974)
  • Bronz (1967)
• Campionatul Mondial Universitar: Aur (1973), Argint (1968), Bronz (1971)

Antrenor

• Liga Campionilor EHF: Câștigător (2002)
• Cupa Cupelor EHF: Câștigător (1983)
• Handball-Bundesliga: Câștigător (2001).

Ghiță Licu a fost tatăl handbalistului Robert Licu, unul dintre cei mai prolifici marcatori ai naționalei României. În 1970, a fost numit Maestru Emerit al Sportului, iar în 2000 a primit Medalia Națională „Serviciul Credincios” clasa I.

După încheierea carierei, s-a stabilit în România, unde a locuit la Provița de Sus. Diagnosticat cu cancer în 2013, Ghiță Licu a decedat pe 8 aprilie 2014, lăsând în urmă un impresionant palmares sportiv și o moștenire de necontestat în handbalul românesc și internațional.

Sursa: https://www.gsp.ro/sporturi/handbal/uriasul-discret-ghita-licu-s-a-stins-din-viata-dupa-o-grea-suferinta-la-68-de-ani-423445.html

și https://ro.wikipedia.org/wiki/Ghi%C8%9B%C4%83_Licu