Gheorghe Zarnea, microbiolog român

Gheorghe Zarnea (n. 22 septembrie 1920, București – d. 16 iunie 2012) a fost un renumit microbiolog român, membru titular al Academiei Române din 1994. Este considerat fondatorul învățământului de microbiologie generală în facultățile de biologie și chimie din România.

A absolvit Facultatea de Medicină din București, obținând titlul de doctor în medicină în 1945 și titlul de doctor docent în 1970. A fost profesor la Facultatea de Biologie a Universității din București. Între 1943 și 1971, a adus contribuții remarcabile în domeniul biologiei, imunologiei și epidemiologiei rickettsiilor și rickettsiozelor, studiind structura antigenică și variația de fază la Coxiella burnetti, patogenitatea bacteriei Rickettsia prowazekii, serodiagnosticul utilizând produse biologice standardizate, precum și coordonarea studiilor microbiologice și epidemiologice care au condus la eradicarea infecțiilor cu R. prowazekii în România.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/analysis-biochemistry-biologist-2030265

După 1970, Gheorghe Zarnea și-a concentrat cercetările pe biologia microorganismelor benefice pentru sol, inclusiv microorganisme fixatoare de azot, producătoare de enzime biotehnologice sau gaze combustibile (metan, hidrogen). De asemenea, a fost un pionier al ingineriei genetice bacteriene, reprogramând bacterii cu aplicabilitate economică. A studiat, de asemenea, biologia extremofilelor și metabolismul energetic al procariotelor. A fost decan al Facultății de Biologie a Universității București în perioadele 1972 și 1981 și șef al secției de Microbiologie la Institutul „Dr. I. Cantacuzino” între 1956 și 1971. Între 1973 și 1985, a fost director general al Institutului de Biologie al Academiei Române, funcție pe care a păstrat-o onorific până în 1998.

A fost membru al Societății Franceze de Microbiologie și a primit numeroase distincții, printre care premiul „Emanoil Teodorescu” al Academiei Române (1980 și 1983) și Ordinul Național „Steaua României” în grad de ofițer.

Printre lucrările sale remarcabile se numără „Microbiologie generală” (1970), „Bioingineria preparatelor enzimatice microbiene” (1980), „Tratat de microbiologie generală” (5 vol., 1980–1994), „Imunologie” (1995), „Virusologie generală” (1997) și „Dicționar de microbiologie generală și biologie moleculară” (2011).

A fost distins cu Ordinul „Meritul Științific” clasa a II-a în 1979 pentru contribuțiile sale în domeniul științei.