Gheorghe Vâlsan, geograf și etnograf român

Gheorghe Vâlsan (n. 21 ianuarie 1885, București – d. 6 august 1935, Carmen Sylva, Constanța) a fost un renumit geograf și etnograf român, membru titular al Academiei Române (1920). A urmat studii la București, Berlin și Paris și a fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și București. A activat ca președinte al Societății Etnografice Române și a fost directorul Institutului de Geografie din Cluj, instituție pe care a înființat-o și care a dat naștere unei școli geografie românești.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_V%C3%A2lsan#/media/Fi%C8%99ier:George_V%C3%A2lsan.jpg

Vâlsan a lucrat în diverse domenii ale geografiei, abordând geografia generală („Sensul geografic ca știință”, postum), geomorfologia („Câmpia Română”, 1915), geografia umană („O fază în popularea țărilor românești”, 1912), istoria geografiei („Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir”, 1926, descoperită în Biblioteca Națională de la Paris), etnografia („O știință nouă: etnografia”, 1927), toponimia și biogeografia.

În concepția sa, geografia era o știință dedicată studierii marilor ansambluri teritoriale, integrând toate elementele componente ale acestora. A fost primul geograf român care a pus în evidență legătura dintre geografie și istorie, subliniind faptul că fenomenele antropogeografice nu sunt independente de contextul istoric. Teza sa de doctorat, „Câmpia Română” (1915), este o lucrare fundamentală a literaturii geografice românești, care a adus o apreciere semnificativă rolului subsidențelor locale în formarea rețelei hidrografice și în evoluția reliefului. Această lucrare a fost importantă, alături de contribuțiile lui Constantin Brătescu, la fundamentarea geomorfologiei moderne în România.

De prestigiu internațional, Gheorghe Vâlsan a reprezentat România la multiple congrese internaționale de geografie, având funcții importante. Este considerat unul dintre părinții etnografiei moderne în România, datorită lucrărilor sale teoretico-metodologice și activității sale în promovarea cercetării etnografice atât pe teren, cât și în muzee.

Bibliografie: Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_V%C3%A2lsan