Gheorghe Tătaru, fotbalist român

Gheorghe Tătaru (5 mai 1948, București – 19 decembrie 2004, Iași) a fost un fotbalist român de excepție, cunoscut sub numele de „Tătaru II”, pentru a-l deosebi de fratele său mai mare, Nicolae Tătaru, și el component important al echipei naționale și al clubului CCA. A fost un atacant valoros al Stelei București și unul dintre cei mai prolifici marcatori din istoria clubului, câștigând de trei ori titlul de golgheter al echipei.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/football-soccer-ball-sport-field-1396740/

Și-a început cariera de jucător în 1959, în cadrul clubului CCA Steaua București, unde a evoluat până în 1974. A cucerit un titlu de campion național (1967-1968) și trei Cupe ale României (1968-1969, 1969-1970, 1970-1971). În Divizia A, a bifat 272 de meciuri și a înscris 80 de goluri, dintre care 57 pentru Steaua, în 169 de apariții. În 1971 a fost desemnat golgheter al campionatului.

Pentru echipa națională a României a jucat în 10 meciuri și a marcat 3 goluri, participând și la Campionatul Mondial din Mexic, în 1970. După despărțirea de Steaua, a mai evoluat la Chimia Râmnicu Vâlcea (1975), CS Târgoviște (1975–1980), Autobuzul București (1981–1982) și Unirea Slobozia (1983–1984).

A fost un jucător complet, cu o tehnică rafinată și o înțelegere profundă a jocului, recunoscut pentru eleganța și eficiența sa în teren. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului.

Gheorghe Tătaru a încetat din viață pe 19 decembrie 2004, la Iași, cu puțin timp înainte de a participa, alături de echipa de juniori născuți în 1992 a clubului Steaua, la faza finală a Campionatului Național de Sală „Gheorghe Ola”.

Aprecieri
Sorin Cârțu: „Tătaru a fost un fotbalist super-tehnic. Un jucător de rasă care ieșea din tiparele fotbalului.”
Nicolae Lupescu: „A fost un mare fotbalist și un foarte bun coleg. Mereu era respectat și respecta la rândul său.”