Gheorghe Scripcă, prozator român, poet, dramaturg, lector universitar și redactor

Gheorghe Scripcă (n. 27 iulie 1930, Ilișești, Suceava – d. 5 ianuarie 2002, București) a fost prozator, poet, dramaturg, lector universitar și redactor în cadrul Televiziunii Române. Activitatea sa s-a remarcat mai ales prin scrieri adresate copiilor și tineretului, pentru care a primit numeroase aprecieri de-a lungul timpului.

A absolvit Facultatea de Filologie din Iași în anul 1954. Între 1955 și 1959, a fost lector universitar la Conservator, Institutul de Arte Plastice și Institutul de Teatru din București. Ulterior, a lucrat ca redactor la Editura Tineretului (1959–1960), la „Revista Sindicatelor” (1961–1962), iar din 1963 până în 1990 a fost redactor la Televiziunea Română și Radiodifuziune. După pensionare, între 1990 și 2002, a colaborat cu publicația „Meridianul Românesc” din Statele Unite.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294342

Talentul său literar a fost recunoscut încă din 1954, când a primit premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor. A scris poezie, proză, piese de teatru pentru copii, scenarii pentru spectacole cu actori, păpuși și marionete. A tradus și adaptat opere din limba bulgară, împreună cu soția sa, Viorica Greciuc Scripcă. Multe dintre scrierile sale sunt inspirate din copilăria sa trăită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, precum și din experiențele de viață alături de familia sa.

Printre volumele publicate se numără:

• Hai la groapa cu furnici (1998)
• Albă ca făina și cei șapte covrigi (1996)
• Prizonier în… Disneyland (1993)
• A venit un pui de brad (1989)
• Făt-Frumos din delta-plan (1986)
• Cenușilă și Sprintenilă (1982), traducere și adaptare după Leda Mileva
• Fântâni; Băiatul din cămașa cu cai; Noroc, și fii băiat de treabă; Cinci sub cerul liber (1977)
• Misterul nucului trăsnit (1975)
• Nimbul izvoarelor (1974).