Gheorghe Marinescu, medic neurolog român

Gheorghe Marinescu (n. 28 februarie 1863, București – d. 15 mai 1938, București) a fost un medic neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din București, membru titular al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie. După absolvirea Seminarului Central în 1882, s-a înscris la Facultatea de Medicină din București. Sub îndrumarea lui Victor Babeș, a lucrat ca preparator în laboratorul de Anatomie Patologică și Bacteriologie.

În 1889, și-a continuat studiile la Paris, în clinica spitalului Salpêtrière, condusă de Jean-Martin Charcot, unde i-a cunoscut pe Pierre Marie, Joseph Babinski și Fulgence Raymond. Mai târziu, și-a aprofundat cercetările în Germania, colaborând cu Carl Weigert și Emil du Bois-Raymond.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Gheorghe_Marinescu_(timbre_roumain).jpg
În 1897, și-a susținut doctoratul la Paris cu teza Mâna suculentă în siringomielie. Revenit în țară, a devenit șeful serviciului de boli nervoase la Spitalul Pantelimon și, un an mai târziu, profesor la Facultatea de Medicină din București.

În 1898, împreună cu operatorul Constantin M. Popescu, a realizat primul film științific din lume: Tulburările mersului în hemiplegia organică. Lucrarea sa a fost apreciată de Auguste Lumière, însă puțini cercetători i-au urmat exemplul.

A menținut legături strânse cu colegii săi francezi și a publicat majoritatea lucrărilor în limba franceză. În colaborare cu Paul Oscar Blocq, a realizat un atlas al bolilor sistemului nervos central. Observațiile sale asupra substanței nigra au contribuit la studiile despre boala Parkinson.
În 1906, a devenit membru al Academiei Române, iar în 1912, membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. Lucrarea sa La Cellule Nerveuse (1909), publicată la Paris, a primit aprecieri de la Santiago Ramón y Cajal.

A mutat clinica de boli nervoase la Spitalul Colentina în 1919, unde a format Școala Românească de Neurologie. A realizat cercetări diverse, publicând peste 1000 de articole și lucrări precum Bătrânețe și reîntinerire (1929) și Reflexele condiționate (1935).

A descris reflexul palmo-mentonier și a identificat Sindromul Marinesco-Sjögren, o afecțiune neurologică ereditară. În 1925, a fost ales să evoce figura lui Charcot la centenarul nașterii acestuia.
Gheorghe Marinescu s-a stins din viață la 15 mai 1938, în București. A fost unul dintre primii medici care au aplicat metode histochimice și electrofiziologice în neurologie.

În onoarea sa, au fost emise timbre și monede comemorative, iar lucrările sale rămân referințe esențiale în medicina modernă.

Sursa: https://www.icr.ro/pagini/gheorghe-marinescu