Gheorghe Manu, fizician român

Gheorghe Manu (sau George Manu, Georges Mano; n. 13 februarie 1903, București – d. 12 aprilie 1961, Aiud, România) a fost un fizician român remarcabil și o figură deosebită în mișcarea națională de rezistență după al Doilea Război Mondial.
Părinții săi au fost Ioan (Iancu) Manu, fiul generalului Gheorghe Manu, și Elisabeta (Zeta) Cantacuzino. Conform tradiției familiale, provenea dintr-o veche familie genoveză, numită Manno, stabilită la Constantinopol înainte de cucerirea otomană. Într-adevăr, strămoșul său Mihail Manu a ajuns în Țara Românească în prima jumătate a secolului XVIII, iar urmașii săi s-au înrudit cu familii boierești și domnitoare din regiune, având în ascendență numele domnitorilor Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Manu#/media/Fi%C8%99ier:Gheorghe_Manu_by_Gheorghe_Manu.png

A învățat în particular până la liceu (cu excepția ultimelor două clase, care le-a urmat la Nancy), absolvind liceul în 1921. După aceasta, s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, obținând în 1925 licențe în matematică și fizico-chimie. În 1926, a obținut un certificat în chimie fizică și radioactivitate la Facultatea de Științe din Paris. Între 1927 și 1934 a lucrat la Institut du Radium, unde și-a pregătit teza de doctorat sub îndrumarea Mariei Curie, având cursuri și la Sorbona și Collège de France cu Eugen Bloch, Louis de Broglie și Paul Langevin. În 1933, și-a susținut teza de doctorat, obținând titlul de Doctor în științele fizice cu mențiunea „très honorable”. A refuzat o ofertă de a rămâne cercetător la Institut du Radium și s-a întors în România, devenind asistent la Facultatea de Științe din București în 1935, iar conferențiar în 1945, însă prea târziu pentru a-și atinge potențialul.

Începând cu 21 decembrie 1935, a fost membru corespondent al Academiei de Științe din România. În 1936 s-a căsătorit cu Sonia Poulieff.

În 1937, Gheorghe Manu s-a alăturat Mișcării Legionare. Deși în primele etape nu a fost activ politic, s-a remarcat prin atitudinea sa civică, contestând abuzurile și corupția din mediul universitar sub dictatura carlistă. Își exprima, de asemenea, dezgustul față de atrocitățile din guvernarea legionară. În 1943, a devenit activ în conducerea mișcării, chiar ajungând comandant interimar al acesteia. În timpul războiului, s-a dedicat activităților de rezistență națională, trăind o viață dublă între activitatea academică și implicarea clandestină în mișcarea legionară.

După 1948, Gheorghe Manu a fost arestat și condamnat la muncă silnică pe viață în „procesul grupului de complotiști, spioni și sabotori”. În temniță, a ținut cursuri clandestine pentru colegii de detenție în domenii precum matematică, fizică, filozofie, istorie, literatură și limbi străine, folosind metode ingenioase de comunicare, cum ar fi texte scrise cu vârful acului pe tăblițe de săpun sau mesaje Morse. Refuzând orice compromis în fața regimului, a decedat la 12 aprilie 1961 în penitenciarul Aiud.
Cercetările lui Gheorghe Manu la Institut du Radium s-au concentrat pe absorbția radiației alfa în materie, lucrări care au fost publicate în Comptes rendus de l’Académie des sciences (1932-33) și au stat la baza tezei sale de doctorat. În acea perioadă, cercetarea privind interacțiunea radiației alfa cu materia era un subiect de vârf, iar munca sa a fost recunoscută și citată extensiv.

La Facultatea de Științe din București, unde infrastructura era deficitară pentru cercetări nucleare, Gheorghe Manu a continuat să publice lucrări teoretice și a inițiat cursuri de fizică nucleară. A înființat un laborator modest de fizică atomică pentru studenți, devenind astfel al doilea laborator de acest tip din țară, după cel condus de Ștefania Mărăcineanu.

În 1940, Gheorghe Manu a publicat primul volum din Fizica nucleară, care a devenit primul tratat de fizică nucleară din România. Din păcate, nu a apucat să finalizeze volumul II și III ale lucrării, care ar fi abordat transmutările nucleare și teoria nucleului.
În 1947, Gheorghe Manu a redactat un amplu studiu intitulat În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupație rusească, semnat cu pseudonimul Testis Dacicus. Lucrarea analizează în detaliu cum România a fost sistematic subjugată sub controlul rus și a fost transmisă puterilor occidentale, dar și conducerii sovietice, ajungând la KGB datorită infiltrărilor în serviciile secrete britanice. În această lucrare, Manu critică dezintegrarea națională, socială, economică și politică a României sub ocupația rusă și avertizează despre pericolele unui viitor subjugat.
Pe lângă realizările sale științifice, Gheorghe Manu a fost și un talentat desenator, cunoscut pentru portretele spontane ale fizicienilor pe care i-a cunoscut, surprinzând esența acestora cu un stil caracteristic.

Opere

• Gheorghe Manu, Fizica nucleară, Vol. I: Isotopi, momente nucleare, radioactivitate, Monitorul Oficial, 1940
• Testis Dacicus (George Manu), În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupație rusească, Editura Kullusys, 2004
• Testis Dacicus (George Manu), În spatele Cortinei de Fier: România sub ocupație rusească, Editura Mica Valahie, 2011.