Gheorghe I. Cantacuzino, arheolog, istoric și om de cultură român

Gheorghe I. Cantacuzino (1937–2019) a fost un arheolog, istoric și om de cultură român, cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în cercetarea monumentelor medievale. Născut pe 13 septembrie 1937 la București, într-o familie de veche tradiție boierească cu ascendență domnească, bunica sa fiind celebra actriță Maria Filotti, Gheorghe a crescut în casa acesteia, unde a locuit până la sfârșitul vieții.

A urmat școala primară și liceul „Sfântul Sava”, după care s-a înscris la Facultatea de Istorie a Universității din București în 1954, obținând licența în 1959, specializându-se în istorie universală veche și arheologie. A debutat ca arheolog la Muzeul din Tulcea (1959-1961) și a lucrat apoi la Muzeul de Artă Populară „Nicolae Minovici” (1962-1963). Începând din 1963, și-a desfășurat activitatea la Direcția Monumentelor Istorice, unde s-a făcut remarcat prin cercetările sale la numeroase situri istorice.

Sursa foto: https://pixabay.com/es/photos/arqueolog%C3%ADa-excavaci%C3%B3n-arqueol%C3%B3gica-59150/

În 1977, și-a susținut teza de doctorat cu titlul Cetăţi şi curţi domneşti din Ţara Românească în secolele XIII–XVI, o lucrare de pionierat în domeniu, publicată în 1981 sub titlul Cetăţi medievale din Ţara Românească în secolele XIII–XVI. Aceasta a fost distinsă cu Premiul Academiei Române și a rămas un reper important în cercetarea arheologică, fiind reeditată în 2001.

După desființarea Direcției Monumentelor Istorice în 1978, Cantacuzino a lucrat la Muzeul Național de Istorie a României până în 1990. Ulterior, a revenit la noua Direcție a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, iar între 1994 și 1996 a fost consilier la Ministerul Culturii. În 1996, s-a alăturat Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” ca cercetător științific de gradul I, unde a lucrat până la pensionarea sa în 2009.

Cantacuzino a participat la peste 30 de săpături arheologice, demonstrând o riguroasă cultură istorico-arheologică și evitând ipoteze nefundamentate. Educația sa aleasă, eleganța și politețea au făcut din el un mentor pentru generațiile mai tinere. De-a lungul carierei, a publicat peste 100 de lucrări științifice, inclusiv cărți și articole despre monumentele medievale și istoria urbană. Printre lucrările sale notabile se numără Atlas istoric al orașelor din România. Târgoviște (2006) și Începuturile orașului Câmpulung și curtea domnească (2011).

Trecerea sa în neființă, la 27 iulie 2019, a lăsat un gol imens în rândul arheologilor specializați în cercetarea Evului Mediu. A fost cunoscut printre colegi și apropiați sub numele de „Tamino”, un om de o moralitate ireproșabilă, respectat atât pentru munca sa, cât și pentru calitățile sale umane.

Sursa: https://scivajournal.ro/pagini%20principale/arhiva/pdf/sciva2019/25_gheorghe_cantacuzino.pdf