Jurnal FM 
Gheorghe Grigore Cantacuzino, om politic, jurist și mare latifundiar român
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 22, 2025
Gheorghe Grigore Cantacuzino (n. 22 septembrie 1832, București – d. 23 martie 1913, București) a fost un om politic, jurist și mare latifundiar român, cunoscut pentru influența sa majoră în viața politică a României la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. A deținut funcții importante precum președinte al Partidului Conservator și președinte al Consiliului de Miniștri, iar datorită averii sale imense, a fost supranumit „Nababul”.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Grigore_Cantacuzino#/media/Fi%C8%99ier:Nababul.jpg
Descendent al unei vechi familii boierești, Gheorghe Grigore Cantacuzino era fiul marelui vornic Grigore Cantacuzino și al Luxiței Crețulescu. A urmat școala primară în București și a obținut bacalaureatul la Paris, unde a urmat și cursurile Facultății de Drept. În 1858, a devenit doctor în științe juridice cu teza „Teoria inovației în dreptul românesc și cel francez”. A fost căsătorit cu Zoe Bibescu și, după decesul acesteia, s-a recăsătorit cu Ecaterina Băleanu, cu care a avut șapte copii.
Cariera juridică și începuturile politice
După studiile în străinătate, s-a întors în țară și a colaborat la publicații precum „Revista Română” și „Revista Dunării”. În 1862, a intrat în magistratură ca judecător la Tribunalul Ilfov și membru al Curții de Apel București. După demisia sa din funcție, în semn de opoziție față de politica reformatoare a lui Alexandru Ioan Cuza, s-a implicat în mișcarea politică, devenind parte a „monstruoasei coaliții”.
Ascensiunea politică
Cantacuzino și-a început cariera politică în 1866, ca deputat de Prahova în Adunarea Constituantă, și a fost ales primar al Bucureștiului în 1869. În timpul mandatului său, a construit pe cheltuiala proprie o fântână pe Câmpia Filaretului. A deținut funcții ministeriale, printre care ministru al Lucrărilor Publice și ministru al Finanțelor, promovând dezvoltarea infrastructurii și reforme economice importante.
Președinte al Partidului Conservator și Prim-ministru
În 1899, după moartea lui Lascăr Catargiu, Cantacuzino a fost ales președinte al Partidului Conservator și a deținut de două ori funcția de prim-ministru. În mandatele sale, au fost adoptate legi importante precum Legea creditului pentru fortificații și Legea organizării magistraturii. Totuși, refuzul său de a susține o reformă agrară l-a făcut nepopular în rândul țăranilor, iar atitudinea sa în timpul răscoalelor din 1907 i-a afectat cariera politică.
„Nababul”
Fiind unul dintre cei mai bogați oameni din România, Cantacuzino a fost cunoscut atât pentru averea sa impresionantă, cât și pentru zgârcenia sa, motiv pentru care și-a câștigat porecla de „Nababul”. A fost un personaj influent și respectat în politică, dar și criticat pentru anumite trăsături de caracter, precum vanitatea.
Activitatea politică
| Funcție | Mandat |
|---|---|
| Președintele Partidului Conservator | 30 martie 1899 – 3 aprilie 1907 |
| Președintele Adunării Deputaților | 16 noiembrie 1889 – 22 februarie 1891 |
| 25 septembrie 1900 – 14 februarie 1901 | |
| Președintele Senatului | 25 februarie 1892 – 24 octombrie 1895 |
| 10 martie 1911 – 23 martie 1913 | |
| Primar al Bucureștiului | mai 1869 – ianuarie 1870 |
| Ministru al Lucrărilor Publice | 20 aprilie 1870 – 14 decembrie 1870 |
| Ministru al Finanțelor | 16 decembrie 1873 – 7 ianuarie 1875 |
| Prim-ministru | 11 aprilie 1899 – 7 iulie 1900 |
| 22 decembrie 1904 – 12 martie 1907 | |
| Ministru de Interne | 11 aprilie 1899 – 9 ianuarie 1900 |
| 22 decembrie 1904 – 12 martie 1907 |
Opere
- Portrete istorice (1899)
- Programul Partidului Conservator (1905)
- Cinci discursuri politice (1907)
Gheorghe Grigore Cantacuzino a încetat din viață pe 23 martie 1913, la vârsta de 81 de ani.
Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Gheorghe_Grigore_Cantacuzino
