Gheorghe Gh. Longinescu, chimist și profesor român

Gheorghe Gh. Longinescu, născut Ghiță Loghinescu, s-a născut la 12 septembrie 1869, în Focșani, într-o familie de negustori. Tatăl său, Gheorghe Loghinescu, era comerciant și proprietar al primei fabrici de ceară din oraș, iar mama sa se numea Rucsandra (1843-1925). Printre frații săi, se numără și Ștefan Gh. Longinescu, un renumit jurist și membru corespondent al Academiei Române din 1936.

După ce și-a făcut studiile primare în orașul natal, Longinescu a plecat la Iași pentru a continua educația la Liceul Național, unde a legat o prietenie durabilă cu Corneliu Șumuleanu, colegul său de cercetare. A fost atras de chimie încă din liceu, dedicându-se acestei discipline cu multă pasiune.

professeur de chimie anorganique à l’Université de Bucarest (1899); directeur de la revue „Natura” ;;membre d’honneur de l’Académie Roumaine (30 mai 1936)

Raluca Dana Fuchs – Operă proprie

• CC0
• Fișier:G. G. Longinescu (1869-1939).jpg
• Creată: 18 iunie 2024
• Încărcată: 18 iunie 2024

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Gh.Longinescu#/media/Fi%C8%99ier:G._G._Longinescu(1869-1939).jpg

În 1892, a obținut licența în științe fizice la Universitatea din București, iar în același an a plecat la Universitatea din Berlin pentru studii de specializare. Aici, a studiat sub îndrumarea faimosului chimist Emil Fischer, laureat al Premiului Nobel. După obținerea doctoratului în chimie în 1896, Longinescu s-a întors în România, unde a avut o carieră strălucită, dedicându-se învățământului și cercetării.

A fost profesor de chimie anorganică la Universitatea din București și a fondat, împreună cu Gheorghe Țițeica, revista Natura în 1905, dedicată răspândirii științei în România. A ocupat diverse funcții importante, printre care Director al Laboratorului de Chimie Anorganică timp de 32 de ani și a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1936.

Gheorghe Gh. Longinescu a avut o carieră didactică remarcabilă de 42 de ani, predând timp de 10 ani la licee și 35 de ani la universitate. A fost apreciat pentru meritele sale deosebite, ocupând poziții precum Director de Studii la Institutul Schweitz-Thierrin și Agregat la Facultatea de Științe din București. Prin eforturile sale, a influențat numeroase generații de studenți și cercetători.

Contribuțiile sale în chimie sunt notabile, printre acestea numărându-se descoperirea unor noi reacții pentru separarea metalelor și dezvoltarea de metode noi în chimia analitică. A fost autorul „formulei L”, care stabilește o relație între temperaturile de fierbere ale lichidelor organice, densitatea acestora și numărul de atomi din molecule. De asemenea, a introdus „constanta Longinescu” pentru determinarea masei moleculare.

A fost un susținător activ al Mișcării Naționaliste și al Mișcării Legionare, convingeri care i-au adus dificultăți și persecuții, mai ales după instaurarea dictaturii regelui Carol al II-lea în 1938. În ciuda presiunilor, a rămas ferm în credințele sale și a susținut tineretul naționalist.

Gheorghe Gh. Longinescu a murit în Vinerea Mare, pe 7 aprilie 1939. Un ultim gest de recunoștință față de viitoarele generații a fost dorința sa ca locuința sa din București să fie transformată într-o bibliotecă publică.

Opera

• Cronici științifice (vol. I-III, 1922-1931)
• Molecular Association (1929)
• L’Association moleculaire (1930)
• Aerul lichid pe înțelesul tuturor (1933)
• Vrăjitorul din Menlo-Park (Edison) (1936)
• Știința și Credința (vol. I-IV, 1937)

A colaborat la numeroase reviste științifice de prestigiu din România și străinătate, contribuind semnificativ la dezvoltarea chimiei și științei în general.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Gh._Longinescu