Gheorghe Dinică, actorul care impunea prin simpla prezență

În zorii zilei de 25 decembrie 1933, în prag de Crăciun, se năștea în Giulești, la periferia Bucureștiului, un băiat. Părinții (Petre, funcționar la poștă, și Jana – casnică) au decis să-și înregistreze băiatul după Anul Nou. Astfel, Gheorghe Dinică apare în certificatul de naștere ca fiind născut pe 1 ianuarie 1934. Viitorul mare actor și-a petrecut copilăria tot în Giulești. „Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. M-a învățat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau. Era o lume care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului”, povestea Dinică autoarei Mia Pădurean, în monografia „Un actor pentru eternitate”, apărută în 2008 la Editura Limes din Cluj-Napoca.

„Eram liber, părinții mei nu mai aveau grijă de mine. Stăteam pe unde apucam. Mi-am făcut viața în funcție de cum gândeam și de posibilitățile de atunci”, se destăinuie actorul în carte.

În sălile cinematografelor de pe Calea Griviței i s-a născut dorința de a deveni actor, conform celor consemnate de Mia Pădurean. John Wayne, James Stewart, Humphrey Bogart, Cary Grant sunt actorii care l-au impresionat în mod deosebit. Pe lângă filmele văzute la cinematograful Marna, mergea să vadă și trupele de artiști de la Teatrul de revistă, cu Titi Mihăilescu, iar mai târziu cu Puiu Călinescu.

A început să joace în teatrele de amatori ale unor întreprinderi, care puneau în scenă Molière, Shakespeare, dar și dramaturgie românească. Prima apariție pe scenă a tânărului Dinică a fost cu o trupă de amatori de la Poștă, în piesa „Titanic Vals”, de Tudor Mușatescu, în rolul locotenentului Stămătescu.