Gheorghe Buzdugan, inginer român

Gheorghe Buzdugan (11 decembrie 1916, Sighișoara, Austro-Ungaria – 20 septembrie 2012, Cuciulata, Hoghiz, Brașov, România) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române din 1990. A fost președinte de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România și membru supleant al Comitetului Central al PCR.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Buzdugan_(inginer)#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://www.agir.ro/carte/academicianul-gheorghe-buzdugan-si-scoala-politehnica-de-rezistenta-materialelor-din-bucuresti-122886.html

Buzdugan și-a început studiile liceale la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, iar studiile universitare le-a efectuat la Școala Politehnică din București, Secția electromecanică. În 1968 a obținut titlul de doctor, iar un an mai târziu cel de doctor docent. După absolvire, a lucrat ca inginer la Societatea de Gaz și Electricitate și apoi la Astra-Vagoane.

Din 1943 a intrat în corpul didactic al Institutului Politehnic, unde a parcurs toate treptele universitare, de la profesor la prorector și profesor consultant. De asemenea, a predat cursuri și la Școala de Subingineri și la Institutul de Căi Ferate din București. Domeniile sale principale de predare au fost rezistența materialelor, mecanica teoretică și vibrațiile mecanice.

Buzdugan a proiectat și echipat Laboratorul de Rezistența Materialelor în noul local al Institutului Politehnic și a introdus cursul de vibrații mecanice în planul de învățământ al facultăților de construcții de mașini. Activitatea sa științifică se regăsește în peste 100 de tratate, monografii și manuale, printre care: Rezistența materialelor, Teoria vibrațiilor, Măsurarea vibrațiilor, Fundații de mașini sau izolare antivibratorie și Șocuri și vibrații. A publicat și monografia multilingvă Moderne Methoden und Hilfsmittel in der Inginieurausbildung în Germania, precum și numeroase articole în reviste de specialitate.

În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular în 1990. Între 1993 și 1998 a condus Secția de Științe Tehnice a Academiei. În 1992 și-a susținut discursul de recepție cu tema Probleme dinamice ale mecanicii solidelor deformabile, prezente în școala românească.

Gheorghe Buzdugan a fost înmormântat în satul său natal, Sighișoara.

Distincții

• Titlul de Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România (26 iunie 1969), „în semn de prețuire a personalului didactic pentru activitatea meritorie în domeniul instruirii și educării elevilor și studenților și a contribuției aduse la dezvoltarea învățământului și culturii din patria noastră”.
• Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (2000).